Dragilor!
De ceva timp, ador tăcerea. Acea tăcere, în care îmi aud glasul inimii cântând și-n care e atâta bucurie… Din această tăcere, a luat naștere și o Glosă, care a fost apreciată cu premiul I, la un concurs organizat în cadrul cenaclului literar ,,Eugen Evu”.
Mulțumesc, cu recunoștință, distinșilor membri ai juriului, pentru înalta considerație!
Tot respectul pentru deosebitul scriitor Sorin Micuțiu, pentru organizare, pentru onorabila invitație și pentru dăruirea în numele dăinuirii Cuvântului! Reverență!
Aflând tăcerea, din tăcere
(Glosă)
Ascultă-ți inima cum tace,
În timpul scurt, ne’ndurător,
Și vei găsi atâta pace,
Și vei afla atâta dor!
Îți înflorește-n chip tăcerea
Drept hrană, drum spre bucurii;
Împărtășește Învierea:
Și-aici, în vâlvă, și-n pustii!
Căci, însușind să-asculți, să taci,
Înveți și inima să vadă;
Te vezi sihastru-n lan cu maci,
Blajinul pustnic în livadă.
Zidești, din calm, un sanctuar,
În care slovele sărace
Devin balsam, aromă, Har…
Ascultă-ți inima cum tace!
Când simți cum mintea ți-e smerită,
Iar pieptu-ți – blând, precum un crin –
Îți trece liniștea prin sită,
E că tu însuți ești senin;
Și ai puterea de-a alege:
Mireasma tihnei tale-n zbor
S-o înmulțești, s-o poți culege,
În timpul scurt, ne’ndurător.
Ca pe-un papirus, scrie-ncet
Tăcerea-ți deasă și adâncă!
Oricine-ai fi, în lume:-ascet
Sau simplu om, vei fi o stâncă.
E semnul marii-‘nțelepciuni,
În goana veșnică, stângace;
Tăcând, vei dobândi minuni
Și vei găsi atâta pace…
E ca un cântec viu de harpă,
În ritmu-i potolit și lent;
E ca sclipirea dintr-o lampă,
Ce ți-e azil și tratament.
Mai mult de-atât: mărturisirea
În mutul strigăt ți-e…, fior;
Fii taina Păcii, din Iubire,
Și vei afla atâta dor!
Vei admira cum vin de sus
Curații fulgii ai armoniei;
E-un fel de-a fi al lui Iisus,
Ca leac al urii și mâniei,
Ca un delict cumva permis,
În altă lume, unde mierea
E calmul tău și orice vis
Îți înflorește-n chip tăcerea.
E ca un far, e sapiența
Ce nu se stinge-n miez de gând;
Când astă taină ți-i esența,
Râzi îndurând și plângi răzând.
E ca o umbră de sfială
A multor, veșnici, mari copii,
Purtându-și lacrima loială
Drept hrană, drum spre bucurii.
Parcă-ai străbate scurtături
Prin îndelunga cale-a sorții,
Rostindu-ți buchii din Scripturi,
Ca domolire a tristeții.
Și, ca monahul, te retragi
În larga-ți liniște – puterea…
Și-i spui tăcerii din desagi:
Împărtășește Învierea!
Însingurarea-i drumeție,
În care poți vorbi mai mult
Decât, lipsit de măreție,
Crescând al beznelor tumult.
Și-oftezi, primind-o drept pedeapsă
Sau ca pe un trofeu, să știi
Că ești, tăcând, mereu sinapsă:
Și-aici, în vâlvă, și-n pustii.
Și-aici, în vâlvă, și-n pustii,
Împărtășește Învierea!
Drept hrană, drum spre bucurii,
Îți înflorește-n chip tăcerea!
Și vei afla atâta dor,
Și vei găsi atâta pace…
În timpul scurt, ne’ndurător,
Ascultă-ți inima cum tace!
Autor: Geta Lipovanciuc
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..