Iubind neprihănit
În viața asta, multe s-or petrece…
Cu ușa larg deschisă să primești
Și-o palmă peste-obraz, și-o spadă rece,
Dar să nu uiți, vreodată, să iubești!
Îți vor fura și timpul tău, și clipa,
Vor stinge-n tine focul greu aprins…
Fii însuți! Nu fi frate cu risipa:
Nu bezna lor, ci bolta te-a desprins.
Poate,-ți vor smulge aripi calde-n zborul
Spre-nalturi sau spre noul răsărit…
Te vei simți, atunci, rănit cocorul,
Dar, și așa: ce ești, de n-ai iubit?
Găsi-vor noi motive, să-ți topească
Și trupul tău de ceară, -n lumânări…
Dar tu, cu-a ta iubire omenească,
Îmbrățișează-i, chiar și-n condamnări!
Îți vor încătușa, schilozi, și pașii,
Și sufletu-ți să-l scoată vor cerca:
Să nu-ți știi nici străbuni, nici urmașii…
Tu vei rămâne cu iubirea ta.
Vor mânia și cerul, te vor frânge,
Durerea-ți vor întemnița-o laș;
Și, nu mai tu, găsește luciu-n sânge!
Iubind, vei dobândi în Rai sălaș.
În astă viață, s-or petrece multe…
Vom fi trădați: și el, și tu, și eu…
Dar, și trecând prin sita cu insulte,
Iubește precum numai Dumnezeu!
Autor: Geta Lipovanciuc
by