La mulți ani, IUBITĂ ROMÂNIE!!!

RAI ÎNTRE GRĂDINI

O, lume-n zbor de îngeri și rai între grădini,

Toți fiii ți se-nchină, nălțându-ți rugăciune!

Și falnici luptătorii îți sapă-n rădăcini,

Spre-a-și primeni genunchii retrași în plecăciune.

Tu – pâinea cea dospită pe crestele de munți,

Ce-mparți din reci ispite, croind eternitate,

Ai făurit din brațul iubirii smoc de punți,

Ca să-ți trăiască junii în sacră unitate.

Când neamuri zdrențuite doreau de frig să mori,

Și soare astupându-ți, să te cuprindă gerul,

Tu ridicat-ai fruntea pân-după sfinții nori,

Aghezmuind cu roua-ți poteci și-ntreg eterul.

Cum pustiit-au drumul spre cordu-ți cărunțit,

Ai semănat în piatră sămânța libertății.

În Dunărea flămândă colacul și-a sfințit

Și nemilos păgânul, ca semn al vanității.

Azi cronicile-n spada strămoșilor luptând

Sculptează nemurirea în stâncile durerii.

Cât plin paharul sorții ne mai alină gând,

N-om ști de vreo tortură sau febrele căderii.

Și cât se-nalță crucea spre infinit senin,

Iar sângele-ți mai curge, în ieslea cea săracă

Un Prunc îți stă de veghe, făr-patimi, fără spin,

Și-n straiul preamăririi Fecioara te îmbracă.

O, țară-a zămislirii eternelor iubiri,

Tu – ramul veșnic verde în pom ce se-ofilește,

Rămâne-vei cărare spre stâlp de fericiri,

Știind că tot românul din lume te iubește!

Autor: Geta Lipovanciuc

Drepturi de autor rezervate