AM STRÂNS
Fratelui nostru Mircea, la ceas aniversar
Am strâns în sacul meu prea multe…
Și bucurii în valuri, și tristeți,
Care nu vor acum să mă asculte,
Căci nu am ca pisica nouă vieți.
Am tot cules și rana, și balsamul,
Din tot ce viața pe rând mi-a oferit,
N-am cântărit nimic cu gramul,
Spun c-am iubit și știu c-am fost iubit.
Am făcut doar ce sufletul îmi cere,
Nimic din răul pe care alții mi l-au vrut,
Am pus pe rană miere și nu fiere,
Chiar dac-a zilei clipă m-a durut.
Nu am gândit la răul nimănui,
Nici nu am vrut ca să fiu nor de praf,
Și am lăsat amurgul cu gustul amărui
Să fie al vieții mele blând zaraf.
Nici nu găsesc că răul e mai bun,
La mila cuiva nu am căzut nicicând,
Am fost mereu ca creanga de alun,
În soarele ce l-am purtat în gând.
Am adunat ani, unul după altul,
Dar nu mă pot considera bogat,
Sufletul mi-l cunoaște Preaînaltul,
Pe care-l cred și îl mărturisesc curat.
Nu sunt pios, nici prieten cu toți sfinții,
Îi pomenesc în grabă uneori,
Dar sufletul îmi știe toți arginții,
Pe care nu i-am căutat adeseori.
Azi sunt uman, eres ori bun,
În suflet am și soare, și furtună,
Iar de va fi spre stele să m-adun,
Voi fi mereu, când zorii se-mpreună.
© Gheorghe A Stroia, alături de întreaga familie, România, 6 al lui Gustar
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..
Am citit cu multă plăcere poezia „AM STRÂNS”, domnule Stroia. Cred că, printre altele, perspicacitatea, autocunoașterea și împăcarea matură, demnă, tămăduitoare, plină de liniște cu viața, pe care poezia le dezvăluie, sunt și o invitație, subliminală, la căutarea împăcării și liniștii depline… în Dumnezeu. Poezia este încântătoare.