DIMINEAȚA NOPȚILOR
Se-ncruntă peste munți discret amurgul,
e dimineața nopților senine
când liniștea eternităților revine
și umbra stinge razele și rugul.
Natura ațipește obosită,
luminile se poticnesc pe creste,
norii zglobii mai scriu câte-o poveste,
doar bolta nu e încă adormită.
Tresare câte-o frunză speriată
din visul nopții mângâiat de-o umbră,
dorința de lumini somnu-i alungă,
buimacă își dorește altă soartă…
Nori sidefii aleargă peste vârfuri,
mai rătăcesc dar nu-și opresc avântul,
din spate îi gonește aspru vântul
și-i duce-odat cu umbrele-n apusuri,
Unde Satirii îmblânzesc Moire
cu daruri și vorbe meșteșugite,
destine să le toarcă, fericite,
din borangic cu EROSUL în fire!
Dr. Pompiliu Crețu
by