Îmi curg ades prin vene
amare lacrimi dulci,
doar vântul mă întreabă:
– Străine, und’ te duci?
Ce cauți pe cărări
de tine nici știute,
peste nisipuri reci,
de dincolo de munte?
– Tu, vântule șăgalnic,
te rog nu mă certa,
mă ia pe-a’ tale aripi,
și du-mă, nu mai sta,
mă-nlănțuie pe-o stâncă,
mă leagă de un nor,
dar adu-mi lângă mine
al dragei mele dor!
Înfige-mi-l sub coastă,
că pe-o durere mută,
din care iasă-adesea
un cânt de alăută,
dă-mi ploaia și zăpada
sub geană să le-aștern,
galeră să îmi fie
doar vulturul etern!
Să smulgă pic cu pic
al vieții dram de sânge,
pentru care nici colbul
nu are de ce plânge,
să-mi sfarme în bucăți
și sufletul murdar,
spre stele să-l arunce
să-l facă-n veci hoinar!
Și te mai rog ceva,
să nu uiți, te implor,
a florilor mândrie mi-o dă
când am să mor!
M-oi stinge în tăcere,
de-i noapte ori e zi,
știu că-n sămânța vie,
rod nou voi încolți…
Gheorghe A. Stroia
18 octombrie 2017, 22:56
din volumul în curs de apariție „LINIȘTEA”
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..