DOAMNA SLAVEI

 

Maicii Domnului, cu smerenie și închinăciune, de ziua Nașterii Sale

 

Născută cu stea în frunte, din a lui David seminție,

Pe Maria a Anei și a lui Ioachim tot cerul să o știe,

Din osul ei domnesc și drept, s-a întrupat etern Cuvântul,

Pe care proorocii l-au vestit ca Împărat, Preasfântul.

 

Fecioară, Maică nenuntită, închinătoare Slăvitei Treimi,

Încojurată ești de-a pururi de cete mari de heruvimi,

Din scaunul tău înalt te rogi cu râvnă sfântă pentru noi,

Să ne trimită Mântuirea, să scoată robii din noroi.

 

Fecioară, stâlp de lumină, al creștinătății rug aprins,

Mijlocire mântuirii noastre fără de răgaz te-ai prins,

Să rogi pe blând Iisusul, al nostru Domn și Rege,

Păcatele străvechii lumi cu-a lui iubire să dezlege.

 

Fecioară, bobul de grâu al câmpului cu rod străbun,

Din care răsare pâinea albă cu gustul aromat, preabun,

Teasc bobului de strugure ales, crescut de luminătorul mare,

Din care iese stropul de sânge al vinului cu gust de Înălțare.

 

Fecioară, gândul preacurat, al sufletelor ce se roagă,

Smirna cea împărătească, a noastră Maică preadragă,

Ocrotitoarea vieții, mamelor îndurerate veșnic ajutor,

Fiilor tăi putere, credință, în sărbătoare – ziua fără nor.

 

Fecioară ești, însăși minunea noastră, a zilei luminare,

Zorii frumoși, soare-n apus, și luna, a boltei desfătare,

Ești munții cei bogați, câmpia cea verde și preamănoasă,

Pământul cel întins, ești Liniștea, ce o numim Acasă.

 

În sfântă sărbătoare, Maica noastră blândă și senină,

Îți închinăm ofrandă viața, dorită de lumina-ți plină,

Slăvită ești în veci, Mărită, preafrumoasă ești, Mireasă,

Măicuță-n bucurie, Mamă când greul rău ne-apasă.

 

Îți mulțumim cu buze de tină, Preagingașă limpede rouă,

Rămâi a lumii blândă Maică iertătoare și milostivă nouă,

Iar noi, lângă altarul tău ales împreuna-vom mâini în rugă,

Prin veri ori multe primăveri din Timpul – neiertătoare fugă.

 

© Gheorghe A. STROIA

România, 8 Septembrie 2022

 

 

Facebooktwitterby feather