E… AICI
Familiei mele, cu recunoștință
Unii spun
că ar fi undeva
departe, dincolo de timp,
într-o stea albastră –
sursă inepuizabilă
de Lumină într-un univers
de un negru absolut.
Alții spun
că s-ar găsi acolo
unde liniile fine
ale eului se împletesc
cu viața și cu moartea,
într-o desfătare unică –
rezervă infinită de bine,
de plăcere, într-un univers
plin de îndurerare.
Alții spun
că ar fi aici, lângă noi,
aproape de inimă,
în vibrațiile celor
pe care îi iubim
mai presus de noi înșine –
sursă nesfârșită
de bucurie și iubire
într-un univers tot mai
sărăcit în albe suflete.
Eu spun
că e aici, ca singurul
lucru palpabil, tangibil,
precum mâinile puternice
ale disperării, agățate
de carnea firavei speranțe –
unica sursă de energie
a mersului înainte,
într-un univers în care
Timpul pictează
în acuarelă Veșnicia.
Clipele LUI nasc,
în fiecare respirație,
două bătăi de inimă.
Paradisul E… AICI!
© versuri și abstract de Gheorghe A Stroia, România, Răpciune ’23
by