Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Mioara Oprișan: De amicitia

Mioara Oprișan: De amicitia

De nu am avea prieteni,

Cerul ar îngenunchea

Pe o frunză încă verde

Și-ar cânta, ar tot cânta

Inimii ce nu mai vede

De frivole și de fameni.

 

De nu am avea prieteni,

Ploaia s-ar înveșmânta

În lumina din smaralde

Și-ar dansa, ar tot dansa

Sarabande-n tonuri calde,

Topind gheața dintre oameni.

 

De nu am avea prieteni,

Vântul n-ar mai șuiera,

Fermecat de a sa muză

S-ar porni a recita

Un poem aprins din frunză

Iubirii, codru de sameni.

 

De nu am avea prieteni,

Luna s-ar multiplica,

Ar fura nopții candoare,

Iar în palme-ar aduna

Triluri de privighetoare,

Leac eresului din oameni.

 

Prieten bun, ușă spre rai,

Căutând trenul iertării,

Convertim singurătate

Pe clavirul înserării,

Că de-atâta nedreptate

Vlăguit e-al nostru grai.

 

Prieten, suflet pereche,

Vom plăti cerului vamă,

Iar pământului durere,

A indiferenței rană

Pentru clipa de tăcere

Vanităților cochete.

 

Prieten, zâmbet sfătos,

În tufișuri de virtute

E ascunsă libertate.

Să alegem servitute

Pentru plata cu o moarte

Sau viață cât un cosmos?

 

Facebooktwitterby feather
Etichete:

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.