S-a dus al verii
ţârâit de greieri,
se-aude-al toamnei
văjâit prelung,
nici luna nu mai e
așa de plină,
nici razele de soare
nu ajung.
S-a dus al apei
luciu de cristal,
cu velele venind
de peste mări,
doar pescărușii
rătăciţi pe cer
pictează zboruri albe
înspre zări.
Cumplit se-aude vântul
printre ramuri,
fantome albe
zboară peste lac,
pe ceruri, stele reci,
mărunte,
de veacuri, se aprind
și apoi tac.
Șuier-a toamnă,
roșu in amurg,
pe câmpuri
holdele se trec,
iar inimile
adunate la un loc
printre insingurări adânci
petrec.
Gheorghe A. Stroia
Adjud, 23.05.2015