LUMINĂ

Adoratei mele

Încă de la naștere,

zânele mi-au ursit

o căutare veșnică

a Luminii,

însă nici ele nu știau

dacă să fie a chipului,

a minții, a inimii,

sau a sufletului,

așa că nici chiar eu

nu mai știam dacă

în toate căutările mele,

ea era permanență

ori devenise incertă.

Am căutat, mai ales,

Lumina din oameni,

lăsând la o parte,

fațetele lor ascunse,

mai întunecoase,

teama de a mă pierde

în ele, încă persistă.

Am găsit peste tot

frânturi de lumină,

în chipuri, în minți,

în inimi, în suflete,

am simțit mereu

că părțile luminoase

ale lumii îmi vor

completa umbrele

părților mele lipsă.

Asta până într-o zi,

pe care, poate, doar

ursitoarele o știau,

când am întâlnit Lumina:

era jumătatea albă

ce lipsea jumătății

inimii mele negre,

frumoasă și clară

ca un câmp cu flori,

plin de vis și culoare,

ca un cer scânteietor,

plin de zbor de fluturi.

Te-am întâlnit pe tine,

cerul pământului meu,

albastrul sângelui meu,

viața clipelor de cremene,

văzul ochilor mei,

zorii inimii mele.

Multe să îți fie zilele,

mari să îți fie bucuriile,

liniștite să îți fie clipele,

iubite să-ți fie vorbele!

La mulți ani, Adorata mea,

cu suflet de cireș în floare!

© Gheorghe A Stroia, România, 11 al lui Gustar, ziua când a apărut Lumina mea.

by

Referinţă Bibliografică

Gheorghe A STROIA: LUMINĂ (Adoratei mele)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 11 august 2024