Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Gheorghe A Stroia: NEANUNȚATĂ ZI

Gheorghe A Stroia: NEANUNȚATĂ ZI

NEANUNȚATĂ ZI

dedicație Omului

Nicicând nu am primit
un vis sau o speranță,
nici așteptarea haină
nu știe că mă știe,
nici gândul negândit
nu l-am făcut ascuns
în bobul de țărână
cusut în carne vie.

Nu am voit nicicând
să ard, să chinuiesc,
pe păzitorul înger
cu harul său preabun,
nici vrerea mea
putere nu mi-a fost,
uitată-n frunza toamnei
neprihănitului alun.

Dorința nerăbdării
nu m-a iertat nicicând,
doar dulcea rouă
a firului de iarbă
și cerul plin de
însclipitele culori
s-au așternut firav
peste a vremii salbă.

Vederea-mi,
uneori încețoșată
de prealumeștile
păcate dezrobite,
nici florile nu le-a
zărit pe sub zăpezi,
nici albul nenuntit
al tihnei netihnite.

Iar mintea mea,
o apă-nvolburată,
tot peste pietre
strigătul își zace,
adânc în ea, doar
stelele mărunte
timpu-n nisipul fin
știu a-l preface.

Sufletu-mi ars
ades de neștiință,
cerut și blestemat
de aspră neiertare,
nici Crucii de pe
Golgota n-a știut
să îi răscumpere
trudirile amare.

Doar Cerul milostiv,
ce-adesea plânge,
m-o izbăvi de toate
într-o neanunțată zi,
iar timpul ca o rană
de smirnă și lumină,
în mine, candela-i
încet, încet, o va topi.

© Gheorghe A Stroia (versuri și pictură), Bacău – România.

Facebooktwitterby feather