RĂZBOIUL DIN MINE…
#NOwar
„Războiul este un loc în care tinerii care nu se cunosc şi nu se urăsc, se ucid prin decizii ale unor bătrâni care se cunosc şi se urăsc, dar nu se ucid.” (Erich Hartmann)
Va fi vreodată război,
cu adevărat?
Știe cineva ce este războiul?
Da, eu știu și vreau
să merg la război!
Dar, de ce caut războiul
în afara mea?
Oare războiul adevărat
nu e înlăuntrul meu?
Cu cine am de gând
să mă războiesc?
CU MINE!
Cu tot ceea ce
înlăuntrul meu
e urât, e hâd,
e lacom și grotesc.
Cu tot ceea ce
înlăuntrul meu
ucide mame, tați,
copii, bunici, frați.
Cu ceea ce îmi strigă:
„omoară, să arăți
tu cine-i mai tare!”.
Port război adevărat
cu tot ceea ce în mine
urăște pacea,
cu mitralierele mele
care trag fără încetare,
cu tancurile mele
care distrug câmpii
și creează un NE-Acasă!
Lupt în războiul meu,
cu tot ceea ce am
mai mincinos,
mai fals, dar și mai laș
ori lipsit de pudoare!
Lupt cu tot ceea ce,
înlăuntrul meu,
ucide ideea de țară,
de neam, de tradiție,
de cuvânt,
aplecând trupuri
precum trestiile,
spulberându-mi
încrederea
că lumea mea
va mai fi la fel.
Sub tancurile
care-mi calcă
sufletul în șenile,
nu mai răsar ghiocei,
glasurile de copii
devin strigăte de ajutor,
casele devin morminte,
oamenii se fac scrum.
Sub dărâmăturile
războiului meu
nu se aud decât vaiete,
plânsetele mamelor
care-și strâng la piept
trupurile fiilor uciși.
Sub roțile infernale
ale războiului
cu mine însumi,
se aprinde pământul,
bubuie cerul,
lumea întreagă
e un geamăt fără oprire.
Acesta e războiul meu.
Cu mine însumi.
E și al tău, cu tine însuți?
E și al vostru, cu voi înșivă?
Atunci,
ucideți războiul
din mine,
din tine,
din voi!
Lăsați să piară
trupul meu,
al tău,
al vostru,
dar nu ucideți
Lumina mea,
Lumina ta,
Lumina voastră!
Războiul din mine e trist,
râde cu lacrimi de sânge.
Ștergeți
lacrima războiului din mine,
lacrima războiului din tine,
lacrima războiului din noi,
cu un colț de batistă
uitată pe o bancă,
pe un peron,
dintr-o gară,
din țara mea,
din țara ta,
din țara voastră!
Distrugeți războiul
din lumea mea,
din lumea ta,
din lumea voastră!
© Gheorghe A Stroia
România, 05.03.2022
#gheorgheastroia
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..