STRĂLUCEȘTE
De Ziua Mondială a Poeziei
Strălucește
în mine, frântura
de cer ce mi se cuvine,
modestă, fragilă,
uneori senină,
alteori întunecată,
din care plouă
câteodată
peste un pământ
sterp și însetat.
Strălucește în mine
scânteia pe care
nu tăgăduiesc, da,
am primit-o în dar,
ca muritoare clipă,
ca undă eternă
a vieții prizonieră
în aripi de fluturi.
Strălucește în mine
limita unui curaj
căruia îi refuz
fiecare respirație,
dar îi primenesc
fiecare răsărit
însângerat
cu dorința de viață.
Strălucește în mine
cetina codrului
alintată de secole,
peste care cerul
a adus biruință
bătăliilor ceții,
așezând turlele
îndrăznețe
ale sufletelor
mai aproape de slăvi.
Strălucește în mine
dorința de bine,
ce învinge mereu
toate răutățile,
făcând din cenuși
carnea reînvierii,
vorbind în limbile
uitate ale umanului.
Strălucește în mine
portretul pe care
mi l-am desenat
cu liniile fine de tuș
împrumutate din
călimările zăpezii,
a cărui ramă de fum
amintește de naivul
pus ofrandă zeilor.
Strălucește în mine
o întreagă lume,
căreia îi sărut
fruntea obosită,
ca pe a unui copil,
căruia îi ofer în dar
o sinceră speranță.
© versuri și pictură Gheorghe A Stroia, România, Mărțișor ’24
La mulți ani sănătoși și împliniți întru creație, tuturor poeților lumii.
by