TIMP HAIN
„Poezia nu este o simplă stare, ci este Simplitatea însăși” (Gheorghe A Stroia)
Timpule, nu fi hain,
Nu-mi aduce iar pelin,
Adu-mi frunze arămii,
Struguri colorați în vii.
Timp hain, în haina ta,
Negreșit m-oi îmbrăca
Voi face din dor, pădure,
Clipele să nu-mi mai fure.
Timp hain, tăcerea ta,
Toată tinerețea mea,
A cântat și a plâns rar,
Cu durere, dor și amar.
Timpule, nu fi hain,
Nu-mi aduce iar pelin,
Adu-mi dragoste, putere,
Zile ca faguri de miere.
Timp hain, nu știi să taci,
Doar le faci și le desfaci,
Zăpăcești toamne bogate
Și ninsori în ierni curate.
Timp hain, de ce tot treci,
Clipe multe le petreci
Și le-mbraci în ciocârlii,
Spulberi vise pe câmpii.
Timp hain, de ce pălești
Și-ngheți florile-n fereștri,
De ce plângi și te tot scuzi
Și pe noi, râzând, ne-acuzi.
Timpule, nu fi hain,
Nu-mi aduce iar pelin,
Fă-mă stea pe al tău cer,
Să răzbun ce-i efemer!
© versuri și pictură Gheorghe A Stroia, România, Brumar 2023.
by