Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » JURNAL DE NAVETIST

JURNAL DE NAVETIST

(ep.XII)

 

24 septembrie 2008 (miercuri) Pentru a urmări evoluția elevilor în anul școlar care începe, profesorul le propune spre rezolvare un test de evaluare inițială, așa încât să-și dea seama care din cele opt competențe și le-au dezvoltat până la vărsta respectivă. N-o face în prima oră, căci prezintă manualul și programa școlară, dar în a doua…musai trebuie s-o facă, pentru că urmează să intre în materia de studiu din anul respectiv.

La noi în școală e un caz fericit; avem la dispoziție toată tehnica modernă care ne facilitează munca cu elevii: calculatoare, imprimantă, xerox, toate instalate într-un spațiu special- MEDIA, de care răspunde laboranta Cati Roșca cum face și cu toate laboratoarele școlii. E un om de nădejde pe care-l solicită toată lumea. Mai prost stăm la capitolul MATERIE PRIMĂ, din care trebuie să scoatem, cum-necum, absolvenți capabili să răspundă cerințelor societății.

Profesorii de fizică din școala noastră fac parte dintr-o comisie zonală cu sediul la Grupul Școlar Tehnologic Dimitrie Filipescu, având-o ca responsabil pe colega mea de catedră Elena Cleja. Înainte de începerea cursurilor, ne-am întâlnit într-o ședință de lucru, cam în genul consfătuirilor de altădată, și una din problemele discutate a fost legată de testele inițiale pe care urmează să le dăm. Cum ceilalți profesori prinși în această comisie lucrează în mediul rural, am avut ocazia să formulăm câteva subiecte ale testului pentru clasa a IX-a împreună cu prof. Ionel Kioveanu de la Școala generală din Ulmeni, dat fiind că unii dintre absolvenții dumnealui vin la noi la liceu. Una dintre greutățile cu care se confruntă elevii, cam la toate nivelurile, este

calculul aritmetic. De aceea pentru toate testele formulate la toți anii de studiu, inclusiv clasa a XII-a, nu vă mirați…sunt probleme și la acest nivel, primul subiect a fost: Se dau numerele: a= 0,04 și b=0,25. Calculați: a+b; a-b; b-a; a/b; b/a; (a)1/2; (b)1/2; (ab)1/2; (a/b)1/2; (b/a)1/2. Asta pentru verificarea uneia din cele opt competențe pe care ni le amintea, cu multă insistență, un ministru interimar al Educației, APTITUDINI ȘI COMPETENȚE MATEMATICE, pentru care am găsit, la Domenii, ce trebuie să urmărească profesorul în demersul său de …alfabetizare!!! ”Alfabetizarea matematică este abilitatea de a aduna, scădea, înmulți și împărți mintal sau în scris pentru a rezolva o gamă de probleme în situațiile vieții de zi cu zi. Accentul se pune mai mult pe proces decât pe rezultat (?), mai mult pe activitate decât pe cunoaștere(?)” Semnele de întrebare îmi aparțin pentru că n-ai cum să nu te revolți în fața unor asemenea inepții. Și rezultatele testelor au condus la următoarele concluzii: Elevii evaluați nu știu: adunarea algebrică; împărțirea cu numere zecimale; extragere de radical; transformarea unităților de măsură; să distingă între unități de măsură, fenomene fizice, mărimi fizice; să explice un fenomen fizic. Situația aceasta nu diferă prea mult la clase, indiferent de anul de studiu, și, dacă suntem cinstiți, nici la alte școli, oricât am cosmetiza-o nu e mai bună. Adică media acestor teste este, în cele mai multe cazuri, sub 5. Care ar fi cauzele acestei situații: superficialitatea în rezolvarea subiectelor (elevii știu că notele obținute nu se trec în catalog, rămânând să reprezinte nivelul de la care pornește fiecare în anul respectiv); incapacitatea elevilor de a se concentra asupra rezolvării testului propus; tendința permanentă a subiecților de a se inspira din surse proprii ( cărți, caiete), ceea ce, în situația de față, n-a mai fost posibil, sau de la vecini, ducând în felul acesta la pierderea timpului alocat rezolvării testului. Utilizarea în exces a calculatorului din telefonul mobil, în diverse situații, a dus la

diminuarea capacității de calcul până la uitarea completă a unor operații matematice. Uitarea își exercită „supremația” acolo unde nu se folosește repetarea noțiunilor învățate.

Și-atunci, ce-i rămâne profesorului de făcut, care, mai nou, este obligat să-și ia și concediu fără plată pentru ieșirea din criză. Eram obișnuiți cu munca de apostolat! Dar vine ARACIP (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar) și, cum urmează să fim plătiți în funcție de calitatea muncii prestate, trebuie să fii magician ca să reușești să-l convingi pe viitorul absolvent de liceu- căci va fi absolvent în final, datorită conjuncturii în care ne găsim-să învețe pentru a-și însuși cele opt competențe. Cum să-l faci să scape de „lehamitea” de tot ce-l înconjoară, să iasă din inerția „mișcării browniene”, când modele de viață nu mai sunt cei cu carte, ci cei cu bani și cu tupeu mediatizați pe posturile de televiziune comerciale? Vremuri incerte!…Notele de la testele sumative, care vor cântări greu la încheierea mediei pe primul semestru al anului acesta, nu sunt cu mult mai mari decât cele de la testele inițiale, asta nu că nu și-ar fi făcut profesorul datoria, dar, cum spun vorbele biblice: ” Mulți chemați, puțini aleși.”

 

14 octombrie 2008 ( marți) E sărbătoare religioasă la creștinii ortodocși: Sf.Cuv. Parascheva. Arăta la TV șirul lung de pelerini care așteptau pe străzile Iașului să ajungă la racla cu sfintele moaște pentru a se ruga câteva momente. Elevilor nu le poți vorbi despre sărbătorile religioase tu, profesor de fizică, asta face cel de religie. Dar, având colecția de reviste de fizică ” Evrika!”mi-am permis să le citesc, la sfârșitul orei, articolul ”Puterea rugăciunii”, preluat din revista ” Pravda. Ru.”

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaște sau sanctuarele. Oamenii de știință din Petersburg au dovedit-o și au descoperit și mecanismul

”material” al acestui fenomen divin. „ Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară și structura grav afectată a conștiinței” spune profesorul Valeri Slezin care a măsurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau și a captat un fenomen neobișnuit: „stingerea” completă a cortexului cerebral. Această stare poate fi observată numai la bebelușii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranță absolută….Inginera și electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală și Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătății unor enoriași înainte și după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizează tensiunea și valorile analizei sângelui.

Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar și radiațiile. După explozia de la Cernobâl, instrumentele de măsură pentru radiații au arătat valori care depășeau capacitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea bisericii aflată la 4km de reactoare, valoarea radiațiilor era normală. Oamenii de știință din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfințită, semnul crucii și bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăți vindecătoare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în timpul epidemiilor. Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară virușii de gripă, hepatită și tifos. Proteinele virușilor se înconvoaie și nu mai poartă infecția, a spus A. Malakovskaia.

Semnul crucii are un efect și mai semnificativ: omoară microbii patogeni (bacilul de colon și stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci și în râuri și lacuri. Laboratorul științific al Institutului de Medicină Industrială și Navală a analizat apa înainte și după sfințire. A rezultat că dacă se citește rugăciunea Tatăl Nostru și se face semnul Crucii asupra apei, atunci

concentrația bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică.

Singura limită este că apa sfințită vindecă numai pe cei credincioși. Apa „distinge ” nivelul de credință al oamenilor, spune A. Maiakovscka

 

23 octombrie 2008 (joi) A mai început o zi. Găsesc un compartiment la clasa I unde este doar un elev, așa pare după cum consultă un caiet de notițe. Azi e ziua mea lungă din săptămână…am ore și la seral, și mă întorc acasă cu trenul de 20,32. Deja e întuneric…

Nu știam ce mă deranjează…Copilul din diagonală cu mine ascultă o muzică monotonă la căști. Are impresia că aude numai el, nu-și dă seama că mă incomodează. Oprește trenul la Buzău-Nord și încropesc o discuție cu el pe tema muzicii pe care o ascultă tinerii de azi. Pare un băiat cu bun simț. Este elev în clasa a XII-a la Colegiul Tehnic din fosta zonă industrială. Acolo a rămas doar scheletul fostelor fabrici de odinioară, în care elevii făceau practica productivă. Și în vremea aceea, cine voia să prindă meserie era atent la cum lucra muncitorul la utilajul la care fusese repartizat, cine nu, își făcea de lucru prin secție până la terminarea programului.

În programul de dimineață, îi chem pe elevi la laboratorul de fizică, în corpul B al școlii, la etajul doi. Cred că se simt și ei mai bine în spațiul acesta decât în sala de clasă. Lucrez diferențiat cu ei: cu unii rezolv probleme, pe alții îi repartizez la calculatoarele de alături să realizeze o scurtă lucrare cu teme din capitolul la care suntem. Încerc și eu să-i mai scot din monotonia unei ore obișnuite.

După-amiaza, la cele patru ore de seral, deja sunt obosită după drumurile făcute între corpurile A și B ale școlii, de la parter până la etajul doi. Am surpriza să constat că la clasele a XI-a și a

XII-a sunt mulți prezenți încât să se umple laboratorul dacă le comasez, nu că vreau eu, ci nevoită, ca să nu-i pierd pe unii dacă le spun să aștepte după orar. Primii n-au profesor la primele două ore, ceilalți n-au profesor la prima oră și următoarea o au cu mine…Cum elevii de la a XIII-a n-au venit la prima mea oră -și unii mai au pretenția să ia și bacul-, i-am acceptat pe toți. Nu e prima dată când lucrez la simultan…Nu e ușor să le captezi atenția tuturor, dar, fiind de vârste mai mari-doar sunt la seral, găsesc soluții: o problemă, două de clasa a XI-a, pe care o înțeleg și cei din anul superior, un articol citit și discutat pe marginea lui din revista ”Evrika!” . Câte nu se pot face dacă profesorului îi place meseria! Și nici nu se supără cei care în loc de o oră de fizică fac două sau, cel puțin, nu arată. Trebuie să recunosc că-mi pun întrebarea: cum acestor profesori care lipsesc șefa nu le cere, în scris, om în loc, ca să nu fie nevoiți elevii să stea pe holurile școlii sau în clasă și să deranjeze programul altor elevi? Întrebare retorică…

Va urma.

Facebooktwitterby feather