„Cea mai Adorată clipă a vieții este cea de la care soarele începe să răsară doar pentru tine” (Gheorghe A. Stroia)
E ziua în care gândul ne poartă în urmă cu douăzeci și cinci de ani, când inima privea timid spre cer, iar sufletul era îmbrăcat în voaluri albe de mătase. Cu mâinile îmbrățișate, primind cereștile binecuvântări ale sfintelor taine, am pornit pe un drum, pe care, încrezători, am reușit să ne construim, pas cu pas, încrederea, liniștea, dar mai ales… Iubirea.
Poate că, în anumite momente, ochii au zămislit mărgăritare, care au risipit cețuri, albind sufletele cu lumina blândă a împăcării cu noi înșine. Am încercat mereu să construim din firele de nisip ale clepsidrei, temelia de granit a casei noastre, în care ne-am adunat mereu cu drag, ne-am crescut fiii, am ales să fim pomi roditori, îngânând colinde sub cetini în sărbătoare. Și acestea sunt… certitudinile noastre.
Am alergat printre file de anotimp, ne-au inundat râuri, ne-au udat albastre ploi, dar nu ne-am rătăcit, ci am rămas mereu aceleași două păsări fragile, adăpostite în trăinicia unui cuib de vulturi. Și acestea sunt… adevărurile noastre.
Sunt douăzeci și cinci de ani de când sufletele noastre au spus „DA”, căpătând astăzi strălucirea inconfundabilă a argintului. E mult, e puțin, doar Dumnezeu poate ști. Lui îi mulțumim pentru tot ceea ce ne-a fost dat să trăim și îl rugăm, ca pe un adevărat Părinte, să ne păstreze sănătoși, să ne îndrume pașii spre împlinirea noastră și a copiilor noștri. Și acestea sunt… miracolele noastre.
Îți mulțumesc, Adorata mea, că ai fost, în toți acești douăzeci și cinci de ani, picioarele, adânc înfipte în pământ, ale unui cap plutind printre nori, că ai fost apa noastră vie, că ești pâinea ce ne astâmpără foamea, că ne ești cuvântul ce aduce mereu echilibru, că nu ai uitat niciodată că inima unuia bate cu putere în pieptul celuilalt. Suntem, poate, mai frumoși ca niciodată, ne unesc mai multe decât cele ale începutului, suntem, fiecare, bogăția din sufletul celuilalt. Profund recunoscător, spun astăzi, douăzeci și șase a lui Răpciune, un nou și imens „DA”, pentru încă măcar tot atâția ani de acum înainte, iar cu inima în palme, strig fără ezitare că aș merge cu ochii închiși pe aceeași cale, luând totul de la început.
Te Iubesc, te Ador… Icoana sufletului meu! LA MULȚI ANI, NOUĂ!
© Gheorghe & Maricica Stroia, azi, 26 septembrie, la a 25-a aniversare a Inimii.


