UN VERSET
„Poetul e mai bătrân decât universul, dar mai tânăr decât firul de iarbă” (Gh. A. Stroia)
M-am desprins
dintr-un fir de praf
din univers,
atomii
corpului meu
sunt la fel de
bătrâni ca
Big-bangul.
Sunt apa culeasă
din osemintele
străbunilor
cu care zeii
au stat la masă.
Deși muritor,
sunt de aceeași
vârstă cu tine,
Doamne,
ne-am născut
amândoi odată,
ne-au unit
aceleași vise
de nemurire.
Tu ești pământul,
iar eu sunt
bobul de grâu
oferit ca ofrandă.
Am fost pom
în Raiul tău,
acum sunt
lemnul pragului
casei, în care
trăiește Veșnicia.
Fă, Doamne,
din fiecare suflet,
un verset, care
să ajungă la tine,
ca fumul preaînalt
de tămâie și smirnă!
© versuri și pictură Gheorghe A. STROIA, România, 6 august – Schimbarea la Față


