NOTĂ: Cineva spunea că una dintre cele mai crunte minciuni din viața noastră e să ne serbăm ziua de naștere. Logica simplă ne îndeamnă să ne reamintim că atunci când ne naștem, numărătoarea inversă pornește. Deci, care este, de fapt, vârsta noastră? A vieții sau a morții noastre? Pe crucea de la căpătâi este scrisă vârsta fiecărui muritor. Nimeni nu poate tăgădui asta. Cronometrul s-a oprit. Pentru unii la 2, pentru alții la 10, pentru alții la 90. Pentru tine, dragul nostru, s-a oprit la aproape 20. Tu știi că iubirea, mila, compasiunea, nu au granițe, limite, obstacole lumești. Ele trece dincolo de viață, purtând energia covârșitoare a sufletului. Să ne ierți, că dragostea noastră nu a reușit întotdeauna să ajungă întreagă la sufletul tău! Te iubim, până dincolo de veșnicie!
M-A RENĂSCUT
lui Iustinian-Ștefan
Am râs ori chiar am plâns,
ori alții-au râs de mine,
acum îmi curge aur
prin gânduri și prin vine,
m-am coborât în apa
ce gust sărat îl are,
cum lacrimile mamei
din vina mea cea mare.
Plutesc între genuni,
pe râu de necuvinte,
eu timpul nu-l cunosc,
el încă mă mai minte,
m-a socotit un hoț
de zile și de nopți,
și m-a abandonat
la neștiute porți.
M-a ferecat în prunii
sădiți de mâna mea,
pe care i-am udat
cu brumele din ea,
un cer de lumânări
se tânguie-obosit,
mă strigă des pe nume,
sclipind necontenit.
Am apucat pe drumul
ce urcă spre pădure,
pe punți de peste ape
cu valuri reci și dure,
m-am rătăcit în grija
iubirii alor mei,
dar voi veni ca ploaia-n
mărunte flori de tei.
Îmi voi cânta de leagăn,
în gândul-mi troienit,
nu voi găsi căldură
dar știu c-am adormit,
voi sta lângă cărbunii
încinși de al meu vis,
crezând că însăși Viața
m-a renăscut Ucis.
© Gheorghe A Stroia
România, 17.06.2022


