VINOVAT
Mie, celui vinovat, din prea multă dragoste de primăvară
Vinovat sunt,
precum
rugul de floare
rănit de ger,
în primăveri
timpurii.
Vinovat mă știu,
precum
norul călător,
strivit de-un colț
preaînalt
de munte.
Vinovat mă cred,
precum
culoarea
așternută pe pânza
gemând
de lumină.
Vinovat mă găsesc,
precum
iarba aruncată
în cuptorul încins
cu lacrimi
de cireși.
Vinovat mă regăsesc,
precum
golgota sinelui
închisă
într-un miez
de adevăr crud,
încă.
Vinovat rămân,
precum
piatra de căpătâi,
pusă peste
veșmântul tăcut
al Veșniciei.
© Versuri și abstract canvas de Gheorghe A Stroia, România


