Am să te-nchid în fiecare cântec
Zidit cu cerul peste dimineață,
Te voi jertfi adesea-ntr-un descântec
Din val de dor și lacrimă de ceață.
Și va fi ger prin stările polare
Și norul tău va plânge-n pumnul meu
Iar ploi rănite-n zori pe depărtare
Te-or întreba de ce mi-ai spus mereu
Că-s îngerul prin care țeși lumina
Și rătăcești, tăcut într-un poem,
Tot nu-nțeleg de ce port oare vina
Că sunt un vis pe țărmul tău boem,
Că-s vocea spartă-n dinastii albastre
Și stea pe-o sete prăbușită-n rod…
Tu știi că numai umbrele sihastre
Închid luminile de dincolo de pod?
(din vol. Reverie albastră, Armonii Culturale, 2013)
![Urmareste-ne pe Facebook Facebook](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/facebook.png)
![Distribuie pe Twitter twitter](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/twitter.png)
![feather](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/icon.png)
![]() |
Referinţă Bibliografică |