Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » Gruia Cojocaru: Moartea și viața din rana Istoriei  

Gruia Cojocaru: Moartea și viața din rana Istoriei  

Moartea și viața din rana Istoriei

Gruia Cojocaru

Înspre final de cireșar, într-un gest de pioșenie și restituire istorică, comunitatea botoșăneană a Suharăului, alături de oficiali din România și Ucraina, s-a reunit la troița din satul de frontieră Oroftiana de Sus. Evenimentul, încărcat de o adâncă vibrație patriotică, a fost dedicat împlinirii a 86 de ani de la Ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940 – moment tragic, în care Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost rupte din trupul țării. Inițiat de cunoscutul istoric Vasile Adăscăliței, neobosit păstrător al adevărului istoric, demersul a găsit sprijin activ și implicare logistică din partea autorităților locale – reprezentate de primarul comunei Suharău, domnul Marcel Chelariu –, iar din partea comunității spirituale prin aportul  preotului Adrian Nazare, care au transformat un moment de reculegere într-o amplă manifestare de solidaritate românească.

Locul ales nu a fost întâmplător, întrucât troița de la Oroftiana de Sus, aflată lângă de linia de demarcație cu Ucraina, veghează simbolic memoria românilor din satul vecin, Lunca, masacrați de trupele sovietice în februarie 1941, în timp ce încercau să treacă granița spre România.

Evenimentul a căpătat o încărcătură diplomatică și academică prin prezența unei delegații remarcabile. În prim-plan, doamna Irina Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, care a transmis un mesaj de susținere a identității și memoriei istorice a românilor de pretutindeni. De asemenea, un semn pozitiv l-a constituit prezența liderilor Societății „Golgota” a românilor din Ucraina, asociație ce luptă pentru recunoașterea și cinstirea victimelor regimului totalitar sovietic, dar și soborul de preoți ortodocși, care a oficiat o slujbă de pomenire pentru sufletele celor căzuți în masacrul de la Lunca (Ucraina) și a celor care au avut de suferit în urma actului de la 26 iunie 1940. Alături de aceștia, reprezentanții Poliției de Frontieră, au asigurat solemnitatea protocolară la linia de demarcație cu vecinul din nord. La fel ca întotdeauna, profesorii din județul Botoșani și din comunitățile românești din Ucraina s-au învrednicit să preia ștafeta memoriei pentru a o duce mai departe în școli, ”flancați” discret de cetățenii comunei Suharău, uniți cu fire invizibile de frații lor de dincolo de graniță.

În cadrul alocuțiunilor, istoricul Vasile Adăscăliței a subliniat importanța înțelegerii corecte a tragediei din vara anului 1940: „Ultimatumul din 26 iunie nu a fost doar o pierdere teritorială, ci o dramă umană uriașă care a destrămat familii și a generat masacre sângeroase, precum cel de la Lunca sau Fântâna Albă. Troița de aici, de la Oroftiana, este un punct cardinal al memoriei noastre naționale.”

Distins de statul român, alături de preotul Adrian Nazare, cu o Diplomă de Excelență pentru contribuția la conservarea valorilor tradiționale românești, primarul Marcel Chelariu a evocat la troița Oroftianei, iar mai apoi în biserica satului Suharău, tragedia românească din vara anului 1940, după care a mulțumit celor prezenți pentru efortul de a fi parte a evenimentului, exprimându-și satisfacția că, din perspectivă geospațială, un pilon de sprijin pentru menținerea legăturilor culturale și spirituale cu românii din regiunea Cernăuți este comuna pe care o slujește de mai bine de două decenii.

După depunerea de coroane și flori la baza troiței, centrul de greutate al manifestărilor s-a mutat la Parohia ,,Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Suharău, unde participanții, în discursuri robuste, au făcut apel la memoria istorică și la necesitatea de a nu se repeta erorile și ororile trecutului, iar doamna consul a înmânat câteva Diplome de Excelență unor personalități din țară, dar și din regiunea Cernăuți.

Evenimentul din extremitatea nord-estică a României demonstrează încă o dată că, deși granițele politice pot separa teritorii, memoria și credința rămân indivizibile, fapt întărit și de prezența unor copii îmbrăcați în straie tradiționale – Aionesei-Mănucă Vladimir, Bota Sofia Andrada și Radu Antonia –, ce au recitat poezii patriotice, care-au făcut să vibreze malurile Prutului, ca o garanție la neuitare. Semn că Istoria e o rană din care curge, deopotrivă, moartea și viața.

 

 

 

 

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.