VIAŢA LA PELEŞ
Şi azi răsună o vioară
La Peleş, pentru-o lume cultă,
Şi Carmen Sylva se înfioară,
Şi ciocârlia o ascultă.
Versuri se scriu şi se recită
În atmosfera cea de vis,
Regina este mulţumită
Şi este parte-n paradis.
Din lumea bună, fericită,
La bal regesc se vine seara,
Ferdinand, prinţ de elită,
Măsoară cu privirea sala.
Expresul Orient opreşte,
Pentru o clipă între munţi,
Sinaia întreagă îl cinsteşte,
Despre români află mai mulţi!
Mereu absent la întâlniri
Este doar el, Întâiul-Rege,
E-n lupta pentru împliniri,
Ţara de turci să şi-o dezlege!
BATISTA ALBĂ
Mai pleacă un vapor în larg
Şi comandantu-i e la bord,
Oameni privesc la el cu drag
Iar marinarii sunt pe pod.
Malul încet se-îndepărtează,
Abia, abia că se mai vede,
Copii şi mame lăcrimează
Şi lumea-n Dumnezeu se-ncrede.
Dintr-un pavilion regesc,
Batista albă se zăreşte
Şi marinarii toţi zâmbesc,
Regina lor îi urmăreşte.
Departe de tărâm dorit,
Batista ei îi însoţeşte,
Merg fără frică-n nesfârşit
Ştiind că cineva-i iubeşte.
Dar ziua ce nu şi-o doreau
A-nnegurat batista mării,
Salve de tunuri răsunau,
Era în bernă steagul ţării.
Batistei albe din trecut,
Dragostei ei cât este zarea,
Ei, marinarii, i-au făcut
Statuia ce priveşte marea.
(Poezie dedicata Reginei Elisabeta a României)
COROANA REGALĂ
Independenţă-a adus ţării
Când tun turcesc a capturat,
Prin fapta sa, a netrădării,
Domnul a fost încoronat.
Regelui Carol, Cel Fidel,
Trofeul i s-a oferit;
Din tun cu ţevă de otel,
Coroană i s-a făurit.
Un 10 Mai sub semn solemn
Ţara-n regat a transformat,
Coroana şi-a primit-o demn
Şi imnul ei l-a-ncununat.
În semn de-a nu se da uitării
Eroii sub pământ culcaţi,
Urmaşii lui, toţi regii ţarii,
Cu ea au fost încoronaţi!