ÎN MARMURĂ ȘI ÎN DESTIN!

Din seva nației române
Venea talentul lui deplin ,
Dându-i puterea să cioplească
În marmură și în destin.

Titan al artei devenit
Prin ce-a lăsat și prin credință,
Masa Tăcerii l-a hrănit
Cu liniște și cu voință.

Și azi, spre nemurirea lui,
Învăluită în mister,
Coloana Infinitului
Îi poartă sufletul spre cer.
APARE DECEBAL DIN STÂNCĂ

Loveşte Cerul gândul vieții
Şi Creatorul Talentat
Frământă Dunărea şi Marea,
Pământul nostru minunat.

Din taina Lui şi a iubirii
Apar podişuri, râd Carpații,
Răsare soarele-mplinirii,
Se nasc copiii, zâmbesc frații…

Apare Decebal din stâncă,
Pe malul Dunării-nspumate,
Purtând o dragoste adâncă
Pentru popor, pentru dreptate.

Urmaşii lui, copii de dac,
Poartă în suflet bucurie.
Se duce veacul peste veac
Şi timpul naşte veşnicie!

Căci versuri scrie Eminescu
Pentru eroul mult iubit,
Cântă vioara lui Enescu
Oda-i vieții-n infinit…

Iar Grigorescu un drapel
Pictează-n slava cerului,
Pe când Brâncuşi nalță spre el
Coloana Infinitului.
NEMURITORII

Nu vin, nu pleacă şi nu spun,
Au fost tot oameni și-s apoi,
S-au dus fără de rămas-bun,
Dar sunt mereu prezenţi în noi.

Eu cred în nemurirea lor,
Le simt în mine trăinicia.
Sufletul lor îmi e izvor
Şi-mi dăruieşte veşnicia.

Încerc, de dragul lor, de dor,
Către urmaşi o plecăciune,
Să facă nemurirea lor
Icoană pentru rugăciune.

Şi mă mai rog ca nemurirea
Acestui neam nemuritor,
Să-i fie veşnică menirea!
Să mor în locul tuturor!

by

Referinţă Bibliografică

VIRGINIA VINI POPESCU: Grupaj poetic – În marmură și în destin!/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 20 februarie 2016