– Unde crezi că am fost ieri după masă? mă întreabă Menaşe cu aerul că-mi pregăteşte o surpriză plăcută. N-ai să ghiceşti! Am plecat cu Rozica pe la două după masă şi ne-am întors după opt…
– Habar n-am… La un picnic?
– Picnic în mijlocul săptămânii? Zice Menaşe. În timpul slujbei? Am fost la o înmormântare.
– Vai de mine, dar cine a murit?
– Cred că o rudă de-a lui Strudelman, văr de-al doilea sau cumnat de sora, nu ştiu precis…
– Cum adică, mă mir eu sincer, nu ştii cine e decedatul şi te-ai deplasat în mod special?
Menaşe îşi aprinde o ţigară şi răsuflă adânc:
– Exact aşa i-am spus eu lui Rozica. Ce să căutăm noi acolo dacă nici nu ştim despre cine e vorba? Problema e însă altă, mi-a răspuns ea: vrei să se supere Strudelman? Dacă ar fi fost altul, treacă meargă! Dar poţi să-l refuzi pe Strudelman? Un om atât de cumsecade.. Adică la bar-miţva băiatului am putut să ne ducem, la nunta fetei am putut să ne ducem şi la o ceremonie tristă, gata, nu mai putem? Chit că, între noi fie vorba, la petrecerile astea ne-am dus ca să nu se supere. Ştii cum vine: el m-a invitat ca să nu mă supăr că nu mă invita şi eu m-am dus ca să nu se supere el că nu mă duc.. Că e un efort, domnule. Dai la fiecare eveniment sărbătoresc câte un cec neprevăzut în cheltuielile lunare şi dacă ai ghinionul să fie câteva obligaţii una după alta, e chiar o problemă. O înmormântare, de ce n-aş recunoaşte, e mai convenabilă. Te costă numai drumul…
– Să nu fim meschini, Menaşe!
– Dar nu-s deloc… Au fost şi chestii plăcute. M-am întâlnit cu Iancovici, care şi-a făcut operaţie estetică la nas… Ne-am bucurat amândoi. Apoi Ghezuntertoit ne-a povestit un banc politic, cică se întâlnesc un turc, un israelian şi un terorist. Turcul zice…
– Lasă asta. Vorbim de o înmormântare… E trist!
– Bineînţeles. Nu-ţi mai spun ce surpriză, l-am văzut după ani de zile pe Alfonso, translatorul. Chiar l-am întrebat ce legătură are el cu Strudelmanii care sunt basarabeni. Că doar el e argentinian de origine poloneză. Şi ai să râzi, el a trebuit să se prezinte la trei fără un sfert, la altă înmormântare, dar a întârziat, şi atunci a participat la ce a nimerit… În altă ordine de idei, Rozica a făcut rost de la o doamnă de o reţetă de tort cu şase ouă în loc de opt, vasăzică o să avem şi ceva economie până la urmă. La întoarcere am intrat la cucoana asta, ea a insistat, sta în mijlocul Tel Avivului, o splendoare…
– În orice caz, e un eveniment trist…
– Fără îndoială! Să vezi numai ce-o să spună Simon Seinerovici, măgarul e rudă cu Strudelmanii şi nici măcar nu a făcut act de prezenţa. Un om civilizat nu face pe mortul în popuşoi la o ceremonie tristă. Un om civilizat îşi uită micile interese personale şi respecta doliul şi durerea aproapelui său. Nu poţi să stai numai în cochilia ta, ca un melc individualist, trebuie să mai ieşi în lume din când în când, să-ţi trăieşti viaţa!
Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel
18 februarie 2016
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..