Ica este-o păpușică,
Cu rochiță de bumbac,
Are gura mititică
Și un pufuleț în cap.
Ochii-s verzi ca iarba moale,
Obrajii sunt de caisă,
Poartă mândră la sandale
Câte-o fundă mov, deschisă.
Toată ziua se răsfață
Într-un leagăn de mătase,
Iar când soarele-i în față,
E cea mai cuminte-n casă.
Seara, când e lună plină,
Ica adoarme imediat,
Lângă perna de lumină,
Într-un colț de pat curat.
Ica și prietenele ei
Ica nu e singurică,
Are fete de onoare:
Pe Mimi, o pisicuță,
Și pe Lola, sora mare.
Stau la masă, beau ceai rece
Din ceșcuțe de cristal,
Timpul vesel le mai trece
Până la micuțul bal.
Ursuțul Cafeluță
Vine și el la taifas,
Cu botișorul de vată
Și cu un pistrui pe nas.
Toate râd și se tot joacă,
E o lume de povești,
Unde Ica Păpușica
Te învață să zâmbești.
Invitație la Ceai de Iasomie
„Dragi prieteni, vă poftesc,
Să vedeți cum mă gătesc!
Am pus apă la fiert, știi,
Pentru ceai de iasomii.
E un ceai parfumat, fin,
Într-un ceainic bizantin,
Cu aromă de grădină
Și un strop de lună plină.
Vă aștept la ora cinci,
Să veniți cu pași de-alici,
Lângă raftul cu povești,
Unde poți să te uimești!”
Am Bezele din Nori de Zahăr
Sunt ușoare, parca zboară,
Dacă n-ai de ele ghiară!
Au gust bun de vată moale,
Să le pui în farfurioare.
Biscuiții „Raze de Soare”
Sunt rotunzi și aurii,
Plini de praf de stele, știi?
Când o mușcătură iei,
Simți căldura-n ochii tăi.
Tarta „Zâmbet de Căpșună”
E micuță și e bună,
Cu frișcă de voie bună.
Dacă guști un pic din ea,
Râzi ca o mărgeană-n stea!
Bomboane de Curcubeu
Mici sfere de rouă pură,
Ce se topesc în gura-ți mură.
Au gust de măr și de lămâie,
Și-o aromă ce rămâne.
Pișcoturi de Catifea
Moi ca blana lui Mimi,
Roz și dulci, pentru copii.
Zahărul pe ele sclipește,
Ica tare le iubește!
Semnat: Ica Păpușica
din volumul cu același nume: Aventurile lui Ica Păpușica
by
Despre OPRITA Camelia
Camelia Oprița, C.V. LITERAR
Portret de Autor: Arhitectul Jocurilor de Cuvinte între Basm și Realitate
unde cuvintele nu doar descriu lumi, ci le zidesc la granița fragilă dintre vis și realitate.
Ceea ce numim operă personală este, în realitate, o emanație a colectivității. Tot ceea ce scriu aparține oamenilor, eu sunt doar curatorul unei stări născânde care ne unește pe toți.
Fiecare pagină pe care o aștern nu este un monument dedicat propriei mele minți, ci o oglindă pe care o țin în fața umanității. Trăirile, temerile, momentele de extaz și căutările Infinitului nu au fost create de mine; ele s-au născut din întâlnirile voastre, din iubirile voastre, din durerile voastre mute.
În această curgere eternă a vieții, eu nu sunt un stăpân al adevărului, ci doar un martor atent. Rolul meu este să culeg aceste fragmente împrăștiate, să curăț praful de pe ele și să le așez sub o lumină nouă, astfel încât să vă puteți recunoaște. Tot ceea ce scriu aparține oamenilor. Eu sunt doar curatorul acestei mari istorii comune, un simplu paznic al cuvintelor care ne readuc în starea noastră născândă.
Cuvântul care hrănește:
„Îl privesc pe Ion Creangă ca pe un basm românesc în care copilăria refuză să se termine. Adesea sunt întrebată: de ce scriu literatură pentru copii? Răspunsul e simplu și, totodată, dureros: priviți în jur. Astăzi, bucuria pare să fi devenit o raritate. Oamenii umblă cu frunțile întunecate de griji, cu capul plecat, de parcă ar fi pierdut o monedă de aur și o caută cu disperare în țărână, uitând să mai privească cerul.
Destinul meu s-a împletit, încă de mică, cu rafturile bibliotecii din casa părintească. Acolo am învățat că o casă fără cărți este o casă fără ferestre. Chiar și acum, ori de câte ori trec pragul cuiva, ochii mei caută instinctiv biblioteci, etajere sau măcar acele măsuțe de cafea unde volumele stau așezate în tihnă, parcă așteptându-mă să le deschid taina.
Trăim într-o epocă în care mulți copii sunt învățați să creadă că povestea este o „minciună gogonată”, o iluzie fără folos. Eu cred contrariul. În viziunea mea, literatura nu este o evadare, ci o hrană esențială: dacă ți-e foame de sens, o carte te hrănește; dacă ți-e sete de frumos, ea te adapă. Scriu pentru a le reda copiilor — și oamenilor mari care au uitat să fie copii — dreptul de a găsi moneda de aur nu în țărână, ci între paginile care ne învață să mergem drept.”
Camelia Oprita - scriitoare, autoare română de limbă română și italiană.
Colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară și străinătate,
semnând și antologii literare pentru copii.
-Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Alternanțe, Boema ( lumea copiilor)
Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Romania
literara, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău) Revista „Viața
noastră” Bârlad, Revista Țara de Sus ș.a.m.d.
Cărți publicate: Cuvântul deschide gândul omului,
Bună dimineața, Camelia,
Povestea stelelor
Vezi toate articolele scrise de OPRITA Camelia →