15 octombrie – Ziua internaţională a femeilor din mediul rural-. Instituită de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) prin Rezoluţia 62/136 din 18 decembrie 2007

Țața Floarea

Cu un șorț în jurul fustei
Ca o trenă, poartă în poale
Flori de câmp, fructe din ramuri,
Câteva legume. O doare

spatele de atâta cale
și picioare, obosite de purtat,
Prin a colbului potecă,
trup subțire îmbrăcat.

Peste păr ce-au plâns castanii
Poartă o basma curată,
Peste care au trecut anii,
Multe ploi și-a nins odată.

Iar pe spate, cât mijlocul,
Duce o boccea cu lemne
Ca să poată aprinde focul,
Mai uscate, subțirele.

Și sub vreascurile prinse
Într-o bantă învechită,
Stă cârpită, căptușită,
Roșioară, o bundiță.

Sub bundița înflorată
Și țesută la război,
O cămașă deșirată
Stă pe trupul ei,vâlvoi.

Fost-au toate ca de bune
Într-un timp ce s-a uitat.
Țața Floarea nu mai are
Alte haine de schimbat.

Cele bune, ie, șoarțe,
Pentru moarte, le-a păstrat.
Sub o laiță sunt ascunse.
Restu-s bune! Le-a spălat

mâna ei prin ape multe.
Gândul nu-i stă la îmbrăcat,
Are acasă guri flămânde
De hrănit și de încălțat.

Seara își coboară iute
Dinspre boltă pașii grei
Însă ea mai are multe
Lucruri, până-i ceru-n toi,

Până luna își așază
Razele pe vreun copac.
Încă este timp de toate,
Pentru visul ei sărac,

O să fie timp la noapte
Dacă puiul n-o sta treaz.
Dacă nu, n-o plânge Floare,
n-are ea timp de visat!

Nici nu plânge, nici nu râde
Doar privește spre amurg,
Oare are timp să spargă
Pentru foc vreo câțiva trunchi?

Sărăcuța-i cam beteagă,
Munca mult a tras de ea.
Nici bărbatul nu-i mai este,
De câțiva ani a plecat.

Doar copiii îi sunt aproape,
Este drept că sunt micuți,
Însă are grijă mama
Să nu adoarmă flămânzi.

Mâine o să fie bine!
O să plouă, va ieși
Firul ierbii și-o să crească
Fructe dulci pentru copii.

Uneori, în prag de noapte,
Când veghindu-i pe copii
Stă la foc de lumânare,
Se întreabă, ce va fi,

Unde o va duce viața,
Oare cât timp va trăi,
O să-și vadă ea nepoții,
Locu-n cimitir, vor ști?

Lumânări la cap, vreodată,
Să-i aprindă, va mai fi
Vreun copil din ăștia patru,
Sau pustiul va împânzi

Vatra satului și cerul?
De deasupra va plivi
Din neghina adunată
În a vieții colivii.

Pentru visul ei săracul
Nu mai are Floarea timp,
Risipit stă precum orzul
Presărat în zori la pui.

A avut și ea odată
vis, că floare va înflori
în grădină și udată
de-ai iubirii stropi va fi.

Dar e atât de mult de-atuncea!
Poate nici nu a avut,
Poate tot un vis și acesta-i,
Poate basm pentru copii…

26.01.2019 -sursa foto internet
autor Ileana Vladusel

by

Referinţă Bibliografică

ILEANA VLĂDUȘEL: ȚAȚA FLOAREA/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 16 octombrie 2020