O carte poartă întotdeauna între filele sale energia sufletului care scrie, care împrumută din vibrația sa astrală, racordată la energiile universale, mai ales dacă facem vorbire despre poezie metafizică.
Cea mai recentă apariție editorială a unuia dintre cei mai mari poeți metafizici pe care îi are Europa în acest moment, DUMITRU GĂLEȘANU (Rm. Vâlcea), reprezintă un dar de suflet, un motiv de mare bucurie. IN AETERNUM POETIC@, Ed. Eikon, București, 2022, este o carte excepțională prin conținut, dar și prin prezentarea sa grafică de excepție.
O sumă de personalități ale literaturii critice naționale și nu numai, sunt prezente cu recenzii, comentarii critice, cronici, prefețe, postfețe, reconfirmând valoarea poetului vâlcean.
Dintre numele care semnează exegezele sunt: Claudio Tugnoli, Francesco Casuscelli, Ioan Șt. Lazăr, Dan Cristea, Dan Anghelescu, Theodor Damian, Eugen Evu, M.N. Rusu, A.I. Brumaru, Gheorghe A. Stroia, Mircea Martin, Enza Conti, Vittorio Verducci, Valeria di Felice, Marco Lucchesi, Angelo Manitta, Monica Grosu, Ștefan Manasia, Nicholas Buda, ș.a.
Mulțumesc, prietene, pentru darul minunat oferit. Felicitări pentru fiecare realizare a ta, care ne umple inimile de bucurie și mândrie. REVERENȚE!
Prezentăm mai jos cuvântul autorului.
*
Cuvântul autorului
(PREFAȚĂ)
În continuumul creației lirice contemporane, reverb intim interior al personalității multivalente a omului-ca-om, nu mai există loc pentru banalități. Precum în orice suflare de viață, perpetua căutare a sensului existențial implică adeseori salturi cuantice la marginea înțelegerii umane, a traversa vechile stări de spirit (care tind să-și conserve tradiția cu o simplitate absolut dezarmantă) către o mereu altă paradigmă, mai în măsură să evoce în pragul transparenței conexiunile infailibile ale realității. Fiecare nouă partitură a cuvântului scris irumpe din străfundul globului ocular al minții oricărui artist-poet prin interstiții extrem de subtile, nu întotdeauna ușor de întrevăzut, ca niște minuscule punți de legătură între realul-real și realul-posibil, pentru a revela finalmente prin limbajul poetic impregnat de imagini, în cheia unor orizonturi și nuanțări stilistice particulare, sentimente profunde, stări de fapt prelinse pe chipul tainic al lumii și reflexii surprinse în trăiri personale multistratificate.
Înfășurat pe-o invizibilă spirală de liniște și lumină, precum un Sfinx orientat către răsăritul materiei, prin modul în care a reușit să intre în rezonanță cu existența, Poeticul s-a dovedit capabil să reziste în fața eternului, concurând cu natura magică a omului spre a germina în interacțiunea dintre timp și istorie / sineitate și alteritate. Dimensiunea umană a poeticului și dimensiunea poetică a omului interferează în universul fără de sfârșit al cuvintelor, însă lexicul unei limbi nu se limitează la poezie, ci implică privirea de dincolo, la granița dintre știință și filosofie, întrucât conține niveluri profunde ale realității, ghidate atent de pilonii înțelepciunii omenești.
Nenumărate sunt temele abordate în literatura de gen, astfel cum infinite lumini și aparențe de forme sunt asociate oricărui travaliu po(í)etic încununat de succes.
Aidoma unui explorator neobosit al realului, într-un impuls creativ complex care tinde să se umple de lucrul sensibil în plenitudine: arta poetică autentică poartă în faldurile sale însăși geneza cuvântului, iar efectul liric subiectiv sugerat de autor în scop emoțional-afectiv și conceptual-simbolic înnobilând scena la final, fascinând inimile noastre cu imprevizibile flash-uri de [❤] lumină.
Accesând energiile minții umane, orișicine va putea să devină un geniu în artă, literatură sau știință, prima și cea mai importantă condiție fiind aceea de-a fi înzestrat cu un spirit liber și de-a fi capabil să experimenteze în chip inspirat și necurmat statornic întregul ansamblu de cunoștințe valide, pus la dispoziție la un moment dat de societate și, în fine, să rămână profund atașat celor mai sensibile valori din sfera de interes a preocupărilor sale. Evident că, talentul cu care (de bună seamă de la natură) va fi dăruit scriitorul, pictorul sau poetul – poate să aibă un impact hotărâtor întru a-l sprijini la făurirea propriului destin, potrivit cu ritmul vieții autoimpus și cu traiectul artistic ales de urmat, dar, singur acesta, fără munca tenace și (cel mai adesea) plină de sacrificii, nu constituie o garanție care să certifice în mod absolut potențiala sa consacrare în ierarhia spirituală universală. Aici numai posteritatea decide, în mărinimia ei factuală.
O capodoperă nu semnifică nimic altceva decât un infim punct de contact spiritual între generațiile care se succed de la un veac la altul, în fluidul istoriei punându-și propria amprentă, într-un efort de implicare profundă.
Concret, prezenta culegere In aeternum poetic@ are menirea de-a strânge de pe firmamentul fără de capăt al secundei universale ecoul împătimit de truda gândului, gândul tuturor acelor minunați literați, mare parte dintre ei împărtășind mirarea mea filosofică, reputați erudiți ce au găsit de cuviință cum că fiorul efemer din spatele oglinzii o p e r e i nu putea să treacă în totul neobservat prin arcul amiezii unei lumi: ades prea grăbită într-a se disipa în aburul trecutului și în incertitudinea viitorului. Sunt, aici, pagini dense reprezentând studii, note și referințe critice, recenzii, însemne de lectură și cronici, prefețe, postfețe, etc. asupra lucrărilor publicate între anii 2010-2022, culese și reproduse potrivit cu formatul original, în ordinea apariției, întocmai cum acestea au fost regăsite în documentele sursă primare (fie pe suport de hârtie, fie în format electronic), în principal reviste și ziare (în grai românesc sau străine), almanahuri literare, bloguri specializate de artă și cultură și, nu în cele din urmă, corpusul însuși al celor XIII cărți editate anterior. Lor li se adaugă propriile-mi adnotări și aserțiuni critice scrise pe marginea conținutului tematic al câtorva dintre lucrări, unele expuse cu ocazia lansărilor publice, altele ținând locul introducerii ori al cuvântului final de autor. Per ansamblu, traducerea textelor a însumat un rol important în configurarea cărții și a întregii mele creații.
Deasupra oricărui sentiment de satisfacție – aduc profunda gratitudine exegeților prezen[ta]ți în volum, liber cugetători și trăitori prin cuvânt, dar și cititorilor de pretutindeni, tuturor celor care, ca îngerul luminii în poezie, s-au aplecat într-un fel sau altul asupra scrisului meu, cu el savurând aromele începutului de mileniu III.
Se tot spune că fiecare drum prin viață ne conduce invariabil – la urma urmei – în locul de unde-am plecat. În contemplație poetică, presimt că ‘taina’ cosmică va pogorî maiestuos de pe chipul nopții imens, iar mie nu-mi va rămâne decât să aștept cerul să se-nveșmânte pios cu raze de lumină –, în stratul de rouă al dimineții eliberându-mă de clipa măruntă cu gloriile ɛi fără… sens.
***
Specie nomadă, ca și poetul rătăcitor în lumine,/ gândul boem explorează universul cărților mele./ Ca și-atunci când prinț al metaforei ℇu încă eram –/ pe țărmul iubirii înmugurind între tinere stele –/ însumi, pe mine, înfiorat mă întreb:/ – Oare…, ce se va alege peste veacuri de ele‽
Dumitru Găleșanu,
Râmnicu Vâlcea


