Ce-amare lacrimi, oare, -ar fi vărsat
Iordanul, dacă nu simțea sărutul
Celui de-i început și e născutul,
Spre-a dărui iertare de păcat?
Ar fi rămas iubire, oare, -n strop
De soarele căzut în picătura,
Venită să îndepărteze ura
Din gândurile omului miop?
S-ar fi-nălțat în zborul spre-absolut
Candidul porumbel, în strai de pace,
Spre care se înclină și doar tace
Senin azur, pe lume așternut?
Și-ar fi găsit vreun val de apă glas,
Cuminte să alinte, să dezmierde
A noastră neputință, ce se pierde
În huma, unde aburi n-au rămas?
Răcorile s-ar fi păstrat în nori,
Ca să boteze lava-ncinsă-n sânge
A puiului de om, ce nu se frânge?
Avându-L pe Iisus, n-ai cum să mori!
Ar fi avut în palmă-ntregul Cer,
Doar înflorind, cum crinu-și despletește
Petalele, purtând Dumnezeiește
Colindul întrupat în Leru-i ler?
Ce crud ar fi fost tremurul în nopți
Și cât de pustiit un snop de unde,
Dacă nu se-mpărțea și din secunde,
Prin Sfânt Botezul aștrilor răscopți!
Autor: Geta Lipovanciuc
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..