ARMURĂ ȘI SCUT…
#AnnaNoraRotaru – autor
A plecat anul ce-a fost, cu alți la rând, în gloată
Și s-alăturat la ceilalți trecând pragul veșniciei…
Ne-a luat Încrederea și Speranța-n bine, toată,
Ne-a lăsat Descurajarea, să ne macine în zloată,
Aducând mai-ntreaga lume la limanul Sărăciei,
Al Temerilor și-al Zădărniciei…
De l-Anul Nou ce a venit, din răscruce-ntre cărări,
Să ne-aducă-n dar am vrea, fel de fel de năzuințe…
Că ni-i sufletu-mpietrit, de frică, boli și supărări
Și genunchii ne-am tocit, la zei rugând de epurări,
Să ne ierte de-am făcut, vrând-nevrând nesăbuințe,
Punând capătul la Suferințe…
Nu știu, Doamne, ce să-ți cer la năpasta asta grea,
Ce ne-a covârșit grumazul, ca pedeapsă și blestem…
Poate-au fost unii din noi, ce-a lor gură ponegrea
Răstignind Cuvântu-Ți sfânt, de-l hulea, îl înnegrea,
Însă știi, că prin neghină, de-aur bobi am fi, putem,
Doar ne-ndrumă, plai-Ți suntem !
Ne fii, Doamne, călăuză-n drumul nostru de-nceput
Și ne-nvață cum să facem, neuitând al Tău Cuvânt…
Cum să ținem cârma drept, spre liman necunoscut,
Doar la boli și la dușmani, Tu, ca armură fii și scut,
Că vom spune și la alții de-al Tău sfânt învățământ,
Comoară-n suflete și-n crezământ…
Iartă Doamne fapte rele și spre noi întoarce-Ți fața,
Căci ai Tăi copii suntem, ce ne-ai plămădit din lut…
Ne dă nouă suflul vieții, lasă-ne mosorul cu-ața,
Că Te vom iubi de-a pururi și-Ți vom respecta povața
Și, când Tu vei crede, poate, că în vârstă am crescut,
Pe mosor ața întoarce-o, de la capăt spre-nceput
Că și noi… armură Ți-om fi și scut…
_____________________ NORA ___________________
versuri din vol. __ „ Gânduri pe malul tăcerii ” __