ÎN DIALOG CU INIMA… CORNEL COSTEA

Așa după cum am spus în celelalte volume ÎN DIALOG CU INIMA, voi continua seria preluării și includerii unor interviuri mai vechi, publicate în volumele din 2013 – 2014, dar care au o strălucire aparte. Iată un interviu special cu un poet special, clujeanul CORNEL C. COSTEA. Reiterări ale unor idei frumoase despre om, cultură, poezie, literatură. Un alt Om drag sufletului meu, pentru care am un respect deosebit.

(interviul a fost inclus în volumul ZODIA LUMINII – duplex eseistico-publicistic, Gheorghe A. Stroia)

Revista Universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE, fondată la Adjud, în anul 2011, a devenit, în timp, prin eforturile conjugate ale colectivului redacţional, ale colaboratorilor săi fideli, cât şi ale vizitatorilor şi cititorilor săi, care ne urmăresc îndeaproape, un pol de pozitivism, încredere şi mândrie, reunind în jurul său poeţi, prozatori, istorici, teologi, critici literari sau de artă, pictori, sculptori, publicişti, muzicologi, dar şi tinere condeie literar-artistice de o indubitabilă valoare umană şi culturală. În familia Armonii Culturale nu există culoare ori apartenenţă politică, nu există ură sau resentimente, ci doar bine, frumos, valoare, umanitate, altruism. În paginile on-line ale revistei s-au reîntâlnit sute de voci care au despre români şi despre România numai cuvinte frumoase de adăugat, cuvinte care zidesc şi motivează sentimentul de mândrie naţională. Poate şi datorită faptului că românii au avut întotdeauna sufletul generos, spiritul liber, neîncorsetat nici măcar de încrâncenarea istoriei. Această mare familie culturală se lărgeşte, pe zi ce trece, primind în mijlocul său noi şi noi voci remarcabile, ce ne fac mândri că suntem români.

Poate nu întâmplător vorbeam ceva mai devreme despre condeiele tinere şi valoroase ce ne-au bucurat de fiecare dată cu scrieri pline de vibraţie şi sentiment. Un astfel de tânăr valoros este şi poetul clujean Cornel Costea. Poetul s-a născut  la 27 august 1976 în localitatea Lechinţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, din părinţii Cornel   (n. 24 februarie 1948) şi Leontina (n. 22 februarie 1955). A urmat şcoala generală în satul natal, iar liceul la actualul Colegiu Tehnic INFOEL din Bistriţa, profilul informatică. Este licenţiat în Geografie la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, actualmente doctorand în geografie al aceleiaşi universităţi.

*

*      *

Gheorghe A. Stroia: Bine te-am regăsit, Cornel! Îţi mulţumesc că ai acceptat   să rupi din timpul tău, deja, „suprapopulat” şi să îmi răspunzi la câteva întrebări.

Cornel C. Costea: Te salut, George! Mi-ai făcut o mare surpriză şi, în egală măsură, o neaşteptată bucurie invitându-mă să stăm de vorbă, sorbind o cupă de … frumos, pe tărâmul Cuvântului scris şi rostit.

Gheorghe A. Stroia: Am crezut dintotdeauna, că sensibilitatea şi universurile în care pendulează creaţia unui poet îşi au rădăcinile adânc înfipte într-o vreme a inocenţei. Un timp în care visele păreau tangibile, cerurile erau aproape. În virtutea acestui fapt, ai putea să ne relatezi câte ceva despre copilăria ta? Cu siguranţă ai amintiri frumoase din acea vreme, nu-i aşa?

Cornel C. Costea: Copilăria, cred eu, e o perioadă în care chiar ne simţim nemuritori. Şi ştii de ce? Pentru că nu conştientizăm că suntem trecători pe acest Pământ şi că firul vieţii se poate rupe oricând. Atunci, chiar dacă evenimentele îţi sunt potrivnice, reuşeşti (prin ce miracol nu ştiu) să îţi păstrezi o stare de optimism (exagerat?!) care te ajută să crezi că totul este posibil şi că niciun rău nu te poate atinge.

Revenind la întrebare, sunt multe amintiri care mi-au rămas în cămările sufletului şi pe care le scot, din când în când, la lumină, fie pentru a-mi reîncărca bateriile (slăbite de ritmul alert al activităţilor cotidiene), fie pentru a mă reîntâlni cu fiinţe care au plecat în acea călătorie care ne aşteaptă pe toţi. Printre ele, plimbările cu Nuţi (sora mai mică a mamei) şi cu Cornelia (sora mea) pe dealurile care înconjoară satul, ce pare, astfel, o cetate bine apărată, discuţiile (de multe ori) filosofice pe care le aveam cu bunicul meu, Avram, un moţ veritabil, trecut prin multe încercări, de-a lungul vieţii, parfumul suav al liliacului, al salcâmilor şi  al iasomiei care umplea curtea şi grădina casei părinteşti ş.a.

Gheorghe A. Stroia: Se spune că unii oameni se intersectează cu destinul nostru pentru un MOTIV, un TIMP sau pentru o VIAŢĂ. Din categoria celor care se intersectează cu noi pentru un timp, sunt cei care au avut un rol în creşterea şi educarea noastră ca oameni. Despre un astfel de om, un dascăl, sau un model de dascăl din acea vreme,  îţi aminteşti?

Cornel C. Costea: Cu siguranţă. Un astfel de model a fost prima mea dirigintă, Valentina Tudor, pe atunci proaspătă absolventă a Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. Îmi amintesc prima zi de şcoală din clasa a V-a, când am întâlnit-o pentru întâia oară. Era ca o soră mai mare. Ne-a luat pe toţi sub aripa ei protectoare, ne-a ajutat să ne adaptăm mai uşor la rigorile ciclului gimnazial, ne-a spus poveşti (toate cu tâlc) din propria-i copilărie petrecută, undeva, într-un sat din Câmpia Română, ne-a învăţat să iubim matematica, jocul şi cântecul popular muntenesc. Peste ani, i-am regăsit sufletul transpus într-un volum de versuri pe care l-am primit prin poştă, într-o vreme în care făceam şi eu primii paşi pe tărâmul miraculos al poeziei.

Gheorghe A. Stroia: Ai fost nevoit să părăseşti de timpuriu localitatea ta de baştină: Lechinţa. Când ai plecat şi, mai ales, unde? Cum era Cornel Costea în adolescenţă?

Cornel C. Costea: Da. Am plecat în Bistriţa, la vârsta de 14 ani, după terminarea clasei a VIII-a,  pentru a-mi continua studiile la actualul Colegiu Tehnic INFOEL (pe vremea aceea se numea Liceul Industrial nr. 2). Cum eram în adolescenţă? Timid, conştiincios, îndrăgostit de lumea radioului (de altfel, ţineam un fel de jurnal în care consemnam titlul emisiunii ascultate, realizatorul şi, uneori, mici comentarii; în timp, s-au adunat vreo 7-8 caiete în care, de la un moment dat, erau „inventariate” şi emisiunile de televiziune), de dimineţile înmiresmate ale lui Florar când străbăteam, în fiecare luni, străzile Bistriţei pe traseul gară-Aleea Plopilor (acolo unde locuiau bunicii mei, în casa cărora mi-am petrecut anii de liceu). Pe la 17 ani, am descoperit frumuseţea şi farmecul filosofiei (orientale şi occidentale), scrierile lui Mircea Eliade, Vasile Voiculescu, René Guénon, Alexis Carrel, ale misticilor orientali (Sri Aurobindo, Shankara, Maharishi, Ramakrishna, Shivananda etc.).

Gheorghe A. Stroia: Când ai luat pentru prima dată contact cu municipiul Cluj? Cum ţi-l aminteşti, la acea vreme?

Cornel C. Costea: Deşi locuiam la mai puţin de 150 km de Cluj-Napoca, prima mea întâlnire cu municipiul de pe Someşul Mic a avut loc abia în vara anului 1992 (deci, la 16 ani), dar şi atunci, pentru scurt timp şi doar în gară (urma să plecăm, spre Belgia, trenul având destinaţia Praga, de unde ne-am continuat călătoria cu autocarul gazdelor noastre belgiene). Era, atunci, în plină derulare, acel proiect umanitar intitulat Opération Villages Roumains. Adevărata descoperire a urbei din inima Transilvaniei a avut loc trei ani mai târziu, când, în toamna anului 1995, am început pregătirile pentru admiterea la Facultatea de Geografie (soseam la Cluj după două tentative eşuate de a deveni student al Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti). Clujul de atunci avea, parcă, o altă strălucire, dată, poate, de emoţiile pe care le trăiam, în fiecare lună când, odată ajuns în gară (venind de la Lechinţa) îl luam la pas, având drept destinaţie clădirea de pe Strada Clinicilor, nr. 5-7, acolo unde visam să ajung (în calitate de student), lucru care s-a şi întâmplat, în toamna anului

următor.

Gheorghe A. Stroia: Eşti un om cuminte şi cu minte, n-ai fost niciodată un om al extremelor ori exceselor. Totuşi, cum era Cornel Costea ca student? Aş dori să ştiu dacă pe vremea când erai student la Cluj, au existat în viaţa ta tentaţii şi care anume?

Cornel C. Costea: Ca student, mi-am depăşit multe complexe de inferioritate pe care le aveam în vremea liceului. În primul rând, prin poziţia pe lista de admişi (al doilea), în condiţiile unei concurenţe acerbe (peste 7 candidaţi/loc), am avut şansa să fiu cunoscut foarte repede, atât în rândul colegilor, cât şi în rândul profesorilor, încă din primele săptămâni (fiind ales responsabil de an), lucru care m-a ambiţionat să demonstrez că poziţia respectivă nu a fost deloc întâmplătoare. Ceea ce am şi reuşit, de-a lungul celor patru ani de studenţie. Prin urmare, am rămas un tânăr cuminte, studios, gânditor (citeam, în continuare, filosofie) şi încet, încet, pe măsură ce floarea dragostei îşi deschidea petală după petală, am reînceput să scriu.

Singura mea „tentaţie” (dacă îi pot spune aşa) a fost aceea de a găsi „suflete” cu care să mă însoţesc pe drumul căutării de sine. Şi, deşi a fost dificil, am izbutit să găsesc astfel de fiinţe cu care, de altfel, am rămas în relaţii de prietenie până în ziua de astăzi.

Gheorghe A. Stroia: Când au apărut, Cornel, primele înmuguriri de vibraţie poetică, în ce circumstanţe? Sau ai mai avut şi alte încercări literare, de alt gen?

Cornel C. Costea: Poezia se naşte odată cu Iubirea sau, în cazul meu, mai degrabă cu neîmplinirea în Iubire. Pentru mine, amândouă au fost cheile care au deschis poarta tărâmului sufletesc din care au ieşit la lumină, de-a lungul timpului, zeci şi zeci de trăiri „eternizate” în poeme (naive, cum ar zice prietena noastră Geta Resteman). Despre alte încercări literare, ele au existat şi, probabil, vor mai exista. Este vorba de un jurnal şi de primele capitole dintr-un viitor roman (pe care l-am abandonat, deocamdată), nu neapărat din lipsa inspiraţiei, ci  din lipsa timpului. Visez la o vreme în care nu voi avea nimic altceva de făcut decât să mă aşez la masa de scris pentru a da viaţă unor personaje care îmi „bântuie”, de ceva timp, imaginaţia.

Gheorghe A. Stroia: Ştiu că ai mai multe volume publicate, şi anume: Clipa de infinit, Ed. Pro Vita, Cluj-Napoca (2008), Unde Dumnezeu visează, Ed. Pro Vita, Cluj-Napoca (2009), Verticale portative, Ed. Fundaţiei „Paul Polidor”, Bucureşti (2009) şi Îngerul din caolin, Ed. Semănătorul – Editura online (2010). Ai putea să ne relatezi câte ceva din povestea fiecărui volum, cu certitudine există una?

Cornel C. Costea: Frumoasă  şi provocatoare întrebare. Nu m-am gândit, până acum, când, iată, stăm de vorbă, la faptul că cineva, vreodată, va fi curios de felul în care au luat naştere volumele mele de poezie apărute până în momentul de faţă.

Clipa de infinit este volumul de debut, apărut la sugestia regretatului meu prieten, Călin Manilici, un om al cuvântului rostit şi tipărit (a fost dascăl de limba şi literatura română, critic şi istoric literar şi, de asemenea, editor). Reuneşte 77 de poeme, majoritatea cu rimă, unele de dragoste, altele religioase sau de meditaţie filosofică, având  un motto, zic  eu, sugestiv:  „Doamne, dă-mi măsură în toate … în afară de Poezie …”

Al doilea volum, Unde Dumnezeu visează, a apărut, un an mai târziu, la aceeaşi editură al cărei director a fost profesorul Călin Manilici. Această culegere de poeme, structurată în trei părţi: Pe celălalt ţărm, Tăceri de Gustar şi Cetăţile luminii, cuprinde, în totalitate, poeme de dragoste şi, mai mult decât atât, 24 poeme scrise în luna august a anului 2008 viitoarei mele soţii, Ioana-Maria. Îmi amintesc, de fiecare dată, cu încântare, de acele zile în care, la Lechinţa fiind, mă trezeam dimineaţa cu gândul că e o nouă zi în care Muza poeziei mă aşteaptă …

Verticale portative este o încercare de a aborda versul alb, mai mult din dorinţa de a demonstra că  pot scrie (bine!) şi altfel (după o discuţie aprinsă pe această temă cu un critic literar clujean).

Îngerul din caolin reuneşte poezii scrise de-a lungul câtorva ani şi dedicate unei fiinţe dragi, care mi-a alimentat dorinţa de a transpune în versuri trăirile pricinuite de întâlnirea cu ea.

Gheorghe A. Stroia: Am sesizat, citindu-ţi versurile, că manifeşti o predilecţie pentru versul clasic, cu rimă, ritm, melodicitate. Mai mult, versurile tale sunt de factură preponderent romantică. De ce poezie cu rimă?

Cornel C. Costea: E adevărat că majoritatea poeziilor mele aparţine registrului clasic. Iubesc, însă, în egală măsură, şi versul alb, pe care l-am exersat de-a lungul timpului şi cu care cochetez şi în prezent. Scriind poezie cu rimă, trebuie să fiu foarte atent pentru a nu cădea în păcatul banalului, pentru că nu tot ce are rimă înseamnă poezie. Din nefericire, există multă maculatură din acest punct de vedere şi mulţi se cred poeţi doar prin simplul fapt că reuşesc să încropească, sub aspect formal, „creaţii” ce seamănă doar a poezie.

Gheorghe A. Stroia: Despre noile tendinţe din poezia contemporană, ce părere ai?

Cornel C. Costea: Citesc poezie contemporană şi pot spune că există autori talentaţi care reuşesc să transmită din preaplinul lor sufletesc, aşa cum, pe de altă parte, există autori (fără a da nume) care nu fac altceva decât să aducă prejudicii majore ideii de poezie, atât prin inconsistenţa substanţei poetice, pe de o parte, dar şi prin forma lipsită de armonie pe care o promovează. Aici nu e vorba de gustul unuia sau a altuia, ci de apropierea sau nu de poezie. Pe de altă parte, structura sufletească a receptorului de poezie s-a modificat, de-a lungul vremii, astfel încât, cititorii de azi preferă, în parte, o poezie a cotidianului, eliberată de orice figură de stil … În ultimă instanţă, poezia înseamnă trăire (indiferent de epocă) transpusă într-un limbaj specific (şi nu unul comun).

Gheorghe A. Stroia: Eşti membru al grupului de poezie niponă romanianhaiku şi al Cenaclului de haiku „Sakura” din Cluj-Napoca. Ce înseamnă haiku pentru tine?

Cornel C. Costea: Am descoperit poezia de factură niponă căutând pe internet informaţii despre haiku. Deşi, la prima vedere, pare un gen facil (ce poate fi atât de complicat să scrii trei versuri respectând regula 5-7-5, ar spune unii), haiku-ul te învaţă, dacă reuşeşti să îl înţelegi, să transmiţi  mesajul poetic într-o formă atât de concentrată. Fiind o „poezie în corset”, trebuie, tot timpul, să ai în vedere atât conţinutul, cât şi forma. Haiku-ul înseamnă pentru mine descoperirea unui alt fel de a scrie poezie, peste 75 de premii obţinute la concursurile organizate pe internet (haiku la fotografie, iniţiat de Ioana Dinescu, concursul săptămânal de pe romanianhaiku, concursul lunar organizat de romanian kukai şi haiku club). Pe de altă parte, am întâlnit oameni pasionaţi de ceea ce fac, aspiraţiile şi pasiunile comune având rolul de a ne apropia unii de alţii şi de a închega, în jurul ideii de poezie, o comunitate care creşte pe an ce trece şi reuşeşte să facă lucruri frumoase, care vor rămâne, cu siguranţă, într-o istorie a literaturii autohtone (concursuri, volume colective, reviste de profil).

Gheorghe A. Stroia: Este cunoscut faptul că în viaţă, orice om îşi definitivează personalitatea, urmând sau invocând modele. Care este modelul tău de om?

Cornel C. Costea: Nu pot spune că am un model anume. Am căutat, încă din adolescenţă, să mă raportez, nu neapărat la un om, ci la anumite calităţi pe care orice fiinţă umană ar trebui să le cultive, dacă doreşte să fie o persoană împlinită. Este vorba de încrederea în sine şi în ceilalţi, omenia, bunătatea, credinţa în Dumnezeu, curajul de a spune NU (atunci când situaţia o cere), respectul faţă de orice formă de viaţă etc. Esenţial este să ne găsim drumul în viaţă şi să nu ne lăsăm amăgiţi şi tentaţi de tot soiul de „fata morgana”.

Gheorghe A. Stroia: Care crezi că este locul şi rolul poeziei în contextul cultural contemporan?

Cornel C. Costea: Locul poeziei este, din păcate, unul periferic. Şi nu pentru că nu ar exista promotori şi poeţi talentaţi care să insufle tinerei generaţii dragostea pentru poezie, ci pentru că tentaţia superficialului este mult mai mare. E mult mai comod să apeşi butonul telecomenzii şi să participi, pasiv, la evenimente care nu fac altceva decât să îţi inducă stări de nelinişte, de angoasă, de disconfort psihic şi mult mai greu să te raportezi la eul tău interior. E, cu alte cuvinte, tendinţa centrifugă a omului modern, poezia presupunând o orientare centripetă (spre sine), prin întrebările şi trăirile pe care le propune şi le presupune.

Gheorghe A. Stroia: În prefaţa volumului Verticale portative, 2009, Paul Polidor afirma:  „ trebuie să cicatrizăm Rănile din sufletul Poetului prin apreciere şi Dragoste …”. Despre ce răni se făcea strigare atunci?

Cornel C. Costea: Citind volumul respectiv, te cuprinde, dacă rezonezi cu sufletul poetului, o anumită doză de tristeţe rezultată în urma neîmpărtăşirii de către fiinţa iubită a sentimentelor pe care poetul i le poartă. Cu fiecare eşec, se adaugă o nouă rană, foarte greu de vindecat, soluţia pe care poetul Paul Polidor o găseşte fiind aceea a aprecierii şi a Dragostei cu care cititorii trebuie să îl înconjoare pe autor.

Gheorghe A. Stroia: „Un poet este o pasăre de o desăvârşire nepământeană, care evadează din tărâmul său celest şi soseşte în această lume ciripind.” spunea marele poet arab Khalil Gibran. Întrebarea poate părea puţin tendenţioasă, dar mai există poeţi de acest gen în cultura zilelor noastre? Poţi exemplifica, dând câteva nume din literatura universală şi cea naţională?  

Cornel C. Costea: Din fericire există. Şi, dacă nu ar exista, parafrazând, ar trebui inventaţi. Din lirica universală aş pomeni numele a doi autori de haiku, K. Ramesh (India) şi Ben Moeler-Gaa (S.U.A.), în timp ce, din spaţiul autohton, aş aminti câteva nume: Teodor Capotă, Georgeta Minodora Resteman, Sorin Olariu, Cezarina Adamescu, Nicolae Mocanu, Gheorghe A. Stroia, Ştefan Doru Dăncuş, Ionuţ Caragea, Patricia Lidia, Daniel Roxin ş.a.

Gheorghe A. Stroia: Eşti mult prea generos cu „literele” prezentului, dragă Cornel! În speţă, iată ce spunea Cezarina Adamescu despre poezia ta, în revista Slova Creştină (ce îl are ca membru fondator pe un alt distins membrul al familiei Armonii Culturale – părintele stavrofor RADU BOTIŞ din Canada): „Poemele lui Cornel C. Costea, fie că sunt de dragoste, de meditaţie filozofică, spirituale, ori de inspiraţie patriotică, au în ele ceva mirabil, precum mireasma florilor de măr care te aşteaptă să o adulmeci într-o  dimineaţă de Florar,  însorită.” Care este crezul tău poetic, care sunt sevele ce-ţi hrănesc poezia?

Cornel C. Costea: Să ai încredere în puterea purificatoare a poeziei, atât asupra celui care o creează, cât, mai ales asupra celor care o citesc. Uneori poezia este un imn închinat Iubirii de Dumnezeu, de oameni şi de pământul strămoşesc, alteori un ţipăt de neputinţă într-o lume dominată de indiferenţă, egoism, răutate, ură, goana după arginţi sau chiar un strigăt de ridicare la luptă împotriva falselor modele pe care societatea contemporană le promovează cu atâta încăpăţânare.

Gheorghe A. Stroia: Ca viitoare capitală culturală, Clujul se poate mândri cu o bogată galerie de oameni de litere şi artişti de prim rang. Participă Cornel Costea la viaţa culturală a Clujului? Ai un loc favorit, pe care îl frecventezi cu plăcere, de fiecare dată?

Cornel C. Costea: Îmi place foarte mult să particip la şedinţele lunare ale cenaclului de haiku „Sakura” al Asociaţiei „Prietenii Japoniei”, care se desfăşoară în fiecare ultimă marţi din lună la ceainăria cu specific japonez de pe Strada Moţilor din Cluj-Napoca. Am întâlnit, aici, scriitori de mare valoare: Ioan Marinescu-Puiu, Petru Ioan Gârda, Radu Creţu, Gabriela Marcian, Doru Emanuel Iconar, dar şi tineri îndrăgostiţi de poezia de sorginte niponă. De asemenea, mai iau parte, din când în când, la şedinţele Cenaclului „Artur Silvestri” al Ligii Scriitorilor din România, care se desfăşoară, o dată pe lună, în Sala Armelor din cadrul Cercului Militar din Cluj-Napoca.

Gheorghe A. Stroia: Ce părere ai despre critica literară a momentului?

Cornel C. Costea: E binevenită şi acum, ca de altfel în orice epocă, atâta timp cât cei care o fac sunt adevăraţi profesionişti, şi nu veleitari. Din păcate, sunt promovate (şi chiar în reviste cu pretenţii) nume care nu au nimic în comun cu breasla pe care o reprezintă.

Gheorghe A. Stroia: După părerea mea cred că fiecare îşi are un loc al său, atât în inima literaturii române, cât mai ales în inima cititorului său. Cărui segment de public cititor, crezi că se adresează poezia ta?

Cornel C. Costea: Celor care mai cred în valorile perene ale umanităţii, în frumuseţea unui răsărit de soare, în puritatea unui zâmbet de copil, în puterea tămăduitoare a cuvântului scris şi rostit într-o deplină armonie cu sine şi cu Universul.

Gheorghe A. Stroia: Eşti membru al Ligii Scriitorilor din România şi de expresie română de pretutindeni, filiala Cluj. Crezi în necesitatea apartenenţei unui scriitor la o formaţiune (asociaţie, uniune) de profil? Ce înseamnă acest lucru pentru tine?

Cornel C. Costea: Da, fiindcă aparţinând unei organizaţii de profil, ai posibilitatea, în măsura în care doreşti, să participi la proiectele pe care le iniţiază, să fii o voce auzită şi ascultată. De asemenea, simţi că aparţii unei comunităţi care crede în aceleaşi valori.

Gheorghe A. Stroia: Am aflat că, foarte de curând, poetul Cornel Costea a devenit tătic. E un eveniment unic în viaţă (de fiecare dată când se întâmplă, bineînţeles), ce îţi reconfirmă împlinirea ca om. Ce aşteptări are Cornel Costea, de la el, ca tătic?

Cornel C. Costea: Am ajuns la o vârstă la care sper că experienţa de viaţă îmi va fi utilă pentru a-i oferi noului membru al familiei noastre (micuţul Gabriel) un climat de linişte, armonie, încredere şi nesfârşită iubire. Partea materială cred eu că valorează infinit mai puţin în această ecuaţie a meseriei de părinte, deşi nu e de neglijat.

Gheorghe A. Stroia: Revenind la activitatea ta literară, există un nume (sau mai multe) de care îţi aminteşti cu plăcere, care au „ajutat” la definirea profilului tău, ca scriitor?

Cornel C. Costea: Sigur că da. Sunt mai multe. În primul rând, Călin Manilici, primul meu editor, a avut încredere în poezia mea şi mi-a susţinut (din punct de vedere financiar) apariţia primelor două volume de poezie. De asemenea, Georgeta Antonescu, dascăl universitar la Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, un om care mi-a citit o parte din poeme şi a venit cu observaţii pertinente, de care, de altfel, am ţinut cont. Cel mai important rămâne, însă, Măria Sa Publicul, de la care am primit semnale pozitive, care m-au încurajat să merg mai departe (deşi, la începuturi, scrisul avea, pentru mine, un rol pur catartic).

Gheorghe A. Stroia: Ai fost încă de la începuturile revistei Armonii Culturale alături de noi, fapt pentru care îţi mulţumim. Ce a însemnat  (şi înseamnă) pentru tine revista noastră?

Cornel C. Costea: Un reper demn de luat în considerare în peisajul revuistic românesc, o oază de cultură autentică, un loc în care îşi dau întâlnire talente, idei, genuri literare, toate animate de un singur ideal: promovarea valorilor culturale naţionale şi universale. Am întâlnit în paginile revistei nume de luat în seamă, de la copii îndrăgostiţi de condei, până la academicieni, adevărate modele culturale şi ştiinţifice.

Gheorghe A. Stroia: Ultimul proiect de mare anvergură ce poartă marca Armonii Culturale este MERIDIANE LIRICE – 124 de poeţi contemporani (O antologie universală a poeziei româneşti contem-porane), proiect în care eşti şi tu prezent. Este deja în lucru volumul al doilea al antologiei. Acum că ai parcurs, fie doar şi fugitiv, primul volum al antologiei, ce ai putea să ne spui despre necesitatea unui astfel de proiect?

Cornel C. Costea: Am auzit, nu de mult, o remarcă a unui confrate care spunea că, în ultima vreme, se scrie mai mult decât se citeşte. Poate este un sâmbure de adevăr în această afirmaţie, însă ea nu se potriveşte deloc proiectului despre care vorbeşti. MERIDIANE LIRICE este un proiect necesar şi reuşit. Mulţi dintre poeţii incluşi în paginile lui vor rămâne, cu siguranţă, în istoria literaturii române.. Conţinutul antologiei vădeşte, pe de o parte, seriozitatea cu care iniţiatorul acesteia a selectat textele şi autorii, iar pe de altă parte, numărul mare al talentelor literare care s-au născut pe acest rotund de pământ românesc.

Gheorghe A. Stroia: Cu certitudine, există şi multe, multe planuri de viitor. Ce astfel de planuri are poetul Cornel Costea, în viaţa literară?

Cornel C. Costea: Am în sertar şi aşteaptă să vadă lumina tiparului un volum de versuri pentru copii (cîteva povestiri hazlii despre o pisică şi isprăvile ei), un volum de epigrame, unul care reuneşte poeme scrise de-a lungul mai multor ani  şi un volum de haiku. În plus, urmăresc să fiu o prezenţă activă în viaţa literară, participând la întâlnirile cenaclului de haiku „Sakura” şi publicând noi creaţii în paginile revistelor de profil, în volume colective şi în antologii. De asemenea, mă străduiesc să promovez, în continuare, poezia de calitate (clasică şi contemporană) prin intermediul emisiunii „Florile Inimii” pe care o realizez în fiecare marţi, de la ora 20 (ora României), la Radio ProDiaspora.

Gheorghe A. Stroia: Versurile tale au în ele substanţă şi mult adevăr: „Ne-am întâlnit pentru a înţelege/ că sufletul e un ocean/ în care se scaldă zi de zi/ privighetori atinse de degetele noastre/ ce colindă prin anotimpurile Iubirii …”. Îţi mai aminteşti din ce poezie fac parte versurile? Este, pentru Cornel Costea, întâlnirea iubirii şi… întâlnirea cu poezia? 

Cornel C. Costea: Versurile despre care faci tu vorbire sunt  din poemul „Întâlnire”. Ştiu exact când şi pentru cine     l-am scris. Şi, într-adevăr, întâlnirea iubirii este şi întâlnirea cu poezia.

Gheorghe A. Stroia: Dragă Cornel, îţi mulţumim, din suflet, pentru cuvintele tale frumoase. Îţi dorim mult succes în tot ce ţi-ai propus, sănătate ţie şi familiei tale! Fie ca pe lângă „obligaţiile” nou create, întâlnirea cu poezia să devină o constantă a vieţii tale, pentru că publicul cititor te aşteaptă, cu nerăbdare!

Cornel C. Costea: Îţi mulţumesc, dragă George, pentru invitaţie. Să dea Dumnezeu să avem parte, cu toţii, de o viaţă lungă şi frumoasă, să putem lăsa dâre cât mai adânci şi cât mai luminoase pe „solul” eternităţii.

Axa Adjud-Cluj, februarie 2013

Gheorghe. A. Stroia, IN DIALOG CU INIMA (interviuri cu scriitori români contemporani) – Vol. 4, ed. Armonii Culturale, 2018

by

Referinţă Bibliografică

ÎN DIALOG CU INIMA… CORNEL COSTEA/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 4 decembrie 2018