ÎN DIALOG CU INIMA… GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

Gheorghe A. Stroia: Pentru fiecare dintre noi familia, părinții, originile, locurile natale, prietenii, sunt extrem de importante, căpătând de-a lungul vieții conotații sacre. Pentru ca cititorii să vă cunoască mai bine, ați putea să-mi oferiți câteva detalii autobiografice, cu alte cuvinte… cine sunteți? 

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Sunt român ortodox, naţionalist, născut pe meleagurile Vâlcene-Bîrsoiu-Stoileşti în 24 Aprilie 1954. Am absolvit Şcoala generală Bîrsoiu, liceul „Nicolae Bălcescu”-Lahovari-Rm. Vâlcea, Artă Populară-Teatru-Rm. Vâlcea. Studiile universitare le-am început la  Fac. Teologie Sibiu pe care am absolvit-o la Bucureşti, ulterior am absolvit  Fac. Filosofie-Bucureşti. Studiile post-universitare absolvite sunt  Masterat în Diplomaţie-Eclesiastică, Masterat în Istorie, Şcoală Doctorală -Universitatea Bucureşti, Şcoală Doctorală-Universitatea “Ştefan cel Mare”-Suceava.

Am profesat în Bucureşti Teologia (gradul I), Filosofia, Logica, Cultura Civică, 20 de ani. În 2007 am debutat literar, oficial în revistele Filosofului Culturii Artur Gabriel Sivestri. În 2008 m-am mutat definitiv la Brusturi-Neamţ. Sunt căsătorit cu Maria Nuşa Nicoleta Constantin. În 2009 am cumpărat o proprietate întinsă pe 6 ha cu livezi şi pădure, apoi ne-am construit un Conac în vechea curte și construim în continuare un corp de clădire ce se dorește sălașul unei Scoli de vară , împrejmuit de un parc deosebit de frumos şi de variat, cu o oglindă de apă cu nuferi. Am un câine mare, ciobănesc bucovinean de doi ani „Copilul” , de o inteligenţă carpatină. Are curtea lui, cât o reşedinţă engleză şi păzăşte Domeniul cu vigilenţa unui răzeş de-al lui Ştefan cel Mare.  Este frumos şi blând, parcă-i „Cuminţenia pământului”. Mergem împreună la plimbare prin pădure.

Se bucură enorm de mult! Vecină cu „Copilul” este curtea păsărilor cu un cocoş roşu mare „Calinic” cu nuanţe verzi şi pene stufoase de un regal majestuos.

Domeniul Nistoroiu, cum îmi place să mă alint,  se leagănă în braţele unei păduri de Brad, primitoare,  plantată în urmă cu 60 de ani, copila  moşiei Pădurii Răzeşoaia, unde simfonia păsărelelor, balada cucului, rapsodia mierlei şi madrigalul greierilor concertează din primăvară până-n toamnă într-o liturghie mirifică a splendorii bucovinene din Grădina Maicii Domnului.Dacă te țin puterile, mergând prin pădure ajungi mai întâi la M-rea Sfânta Cruce, ctitorie nouă și apoi, peste dealul înalt la M-rea Neamț.

Am o bibliotecă mare, selectă, grandioasă, cu cărți ale marilor personalităţi: poeţi, teologi, filosofi, duhovnici, sfinţi, istorici, martiri, mărurisitori, poeţi ai Crucii,  plină de duh şi de lumină, cu un birou din stejar încrustat  doldora de cărţi strălucitoare, pline de mireasmă mistică serafică.

Am un cult pentru Cartea ziditoare de suflet, de lumină, de har precum Petru Cercel, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Andrei Şaguna, Mihail Eminescu, George Coşbuc, Nicolae Paulescu, Vasile Pârvan, Traian Romanescu, Antonie Plămădeală, Dumitru Stăniloae, Nae Ionescu, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Ioan Ianolide, Radu Gyr, Andrei Ciurunga, Vasile Voiculescu, Alexandru Mironescu, Ion Petrovici, Vasile Băncilă, Petre Ţuţea, Ernest Bernea, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, Constantin Galeriu, Dimitrie Bejan, Sofian Boghiu, Constantin Noica, Duiliu Sfinţescu, Maica Teodosia-Laţcu, Bogdan Munteanu, Artur Gabriel Silvestri, Ieronim Hristea, Gheorghe Buzatu, Aspazia Oţel-Petrescu, Radu Theodoru, Rafael Noica, Dumitru Ionescu-Bucureşti, prietenul meu, marele bibliofil ş.a.

Am un cult mărturisitor pentru Dumnezeu-Sfânta Treime, pentru Fecioara Maria, pentru toţi Îngerii şi toţi Sfinţii.

Am un cult pentru Moşii şi Strămoşii noştri Daci, pentru Sibilele şi Profeţii traci, pentru Eroii şi Martirii Neamului din toate timpurile noastre legendare, pentru Poeţii, Filosofii, Teologii, Mărturisitorii, Cuvioşii, Jertfitorii în regimul concentraţionar, pentru Fecioarele, Mamele, Bunicile, Monahii, Monahiile, Sfinţii Patriei, Folclor, Natură şi Umor.

Gheorghe A. Stroia: Vârsta școlarității este unică pentru fiecare om – ne formăm deprinderi pentru viață, unii dintre noi chiar și pentru scris. Care e cea mai frumoasă amintire prin care vă face plăcere să rememorați acele vremuri?

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Toate amintirile mele sunt plăcute: unele au fost speciale, altele deosebite, altele cu mai puţin surâs şi destul de multe frumoase. Toate mă bucură: cele ale copilăriei, ale adolescenţei, ale tinereţii, ale maturităţii şi cele care vor mai fi de la Dumnezeu.

Totuşi locurile natale de la ţară, ale Dumbrăvii copilăriei, mă încântă cel mai adesea, cu natura frumoasă şi variată, cu hârjoana jocurilor, cu ciripitul păsărelelor, cu ţinuta majestuoasă a bunicii Maria, în portul ei frumos popular, care mi-a călăuzit paşii spre dreapta credinţă, cu cântecele mamei Gheorghiţa care m-au  înfiorat spre extaz, iscusinţa lucrului şi broderiei costumelor populare pe care mi le-a cusut, precum şi educaţia spartană a tatălui meu Constantin, care mi-a înrâurit caracterul, dragostea de Patrie, frumuseţea cinstirii înaintaşilor, ţinuta elegantă vestimentară şi urcuşul mereu şi continuu spre demnitate.

Gheorghe A. Stroia: Scrisul este cel mai probabil o flacără pe care fiecare scriitor încearcă să o mențină vie. Dar… cum foc fără scântei nu se poate, spuneți-ne, când a apărut pentru dumneavoastră scânteia scrisului?

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Tatăl meu, un  veşnic îndrăgostit al Romanţei vechi şi un remarcabil rapsod, m-a învăţat să citesc pe ziar, titlurile, înainte de a merge la şcoală. În clasa a IV-a învăţătorul Valerian Stănescu, absolvent de Liceu Militar, ne-a ispitit cu nararea impresiilor plăcute despre natură, despre un poet anume, despre bunici, despre şcoală, despre excursii.

Atunci a început surâsul compunerii. Apoi la liceu m-a surprins mireasma poeziei lui Eminescu, Coşbuc, Alecsandri, Goga, Topârceanu, Labiş, Shakespeare, Milton, Rilke, Hugo, Esenin, Petrarca, după care am intrat în mirajul romanelor istorice şi de călătorii.

În liceu aveam cele mai bune analize şi comentarii de poezie şi o deosebită pasiune pentru Istorie. Totodată au început scrisorile de îndrăgostiţi: naraţiune şi versuri.

Din liceu şi până în prezent am citit peste 25 000 de cărţi (douăzecişicinci de mii, câteva mii recitindu-le), diverse: literatură, istorie, filosofie, teologie, mistică, morală, isihasm, memorialistică, literatură concentraţionară, mărturisiri de credinţă, din aria naţional-universală.

De când am învățat să scriu am simțit nevoia să-mi aștern pe hârtie gândurile…

Gheorghe A. Stroia: Scrisul ne definește. Care credeți că este motivul pentru care ați început să scrieți și ce anume vă motivează să o faceți și acum? Mai mult, care credeți că vă este atuul,  ce aduc nou scrierile dumneavoastră?

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Studiile teologice, aprofundarea cunoştinţelor patristice, mistica filosofiei creştin-ortodoxe prin corifeii ei teologi şi filosofi ai Culturii spiritului românesc-universal, poeţii Crucii, mărturisitorii supravieţuitori ai totalitarismului comunist prin mistica, asceza, trăirea, jertfa, slujirea, demnitatea şi iubirea lor au aprins în sufletul meu dragostea pentru Frumos prin Adevăr al cărei suveran este LOGOSUL-CUVÂNTUL.

În primul rând dragostea mea întru Mântuitorul Iisus Hristos, Măicuţa Sa şi a noastră, Crăiasa Maria-Vlaherna-Carpatina, apoi pentru toţi aceşti sfinţi şi titani ai spiritului ortodox: Vasile cel Mare, Grigore de Nazianz, Ioan Gură-de- Aur, Origen, Palama, Berdiaev, Losski, Cantemir, Şaguna, Ivireanul, Varlaam, Mihălcescu, Plămădeală, Haşdeu, Densuşianu, Pârvan, Eminescu, Coşbuc, Goga, Blaga, Alecsandri, I. Moţa, Vasile Marin, Pr. Boca, Pr. Papacioc, Th. M. Popescu, Pr. Stăniloae, Pr. Galeriu, Pr. Imbrescu, Pr. Ilarion Felea, Pr. Iustin Pârvu, Pr. Gh. Calciu-Dumitreasa, Pr. Sofian Boghiu, Pr. Ţepordei, Pr. Sergiu Roşca, Nae Ionescu, Corneliu Zelea Codreanu, Petre Ţuţea, Vulcănescu, Paulescu, Eliade, Băncilă,  Bernea, Ianolide, Dobridor, Noica, Posteucă, Duiliu Sfinţescu, Dan Lucinescu, Jijie, Aspazia Oţel-Petrescu, Petru Baciu, Virgil Maxim, Radu Gyr, Ciurunga, Virgil Mateiaş, Sergiu A. Mandinescu, I. Omescu, C. Oprişan, I. Zeană, Maica Teodosia, P. Vizirescu, A. Cotruş, Al. Mateevici, Ioan Alexandru, V. Blănaru-Flamură, Demostene Andronescu, Nichifor Crainic, V. Voiculescu, Brâncuşi, Radu Theodoru, Artur Gabriel Silvestri, Traian Romanescu, Ieronim Hristea, Traian Brăileanu, Mihail Diaconescu, Rafail Noica, Costion Nicolescu, Ioan Vlăducă, Mugur Vasiliu, Sf. Ignatie Briancianinov, Sf. Ioan Maximovici, Sf. Serafim Rose, Sf. Ioan de Kronstadt, Sf. Iustin Popovici, Sf. Ier. N. Velimirovici, Arhim. Sofronie,  Paisie Aghioritul, Mitropolit Hierotheos Vlachos, pentru martirii şi sfinţii necunoscuţi, pentru pustnicii şi sihastrele noastre, pentru Umor( antologia umorului românesc), Folclor ( Barbu Lăutaru, M.Tănase, M. Lătăreţu, M. Ciobanu, Ioana Radu, Marioara Murărescu, Dumitru Zamfira, Gh. Zamfir, Gh. Tudor-rapsod), Doină (Gh. Roşoga, Ioan Bocşa, Drăgan Muntean), Baladă (C. Porumbescu), Rapsodie (George Enescu), Alina Teodora Anuţoiu-privighetoarea valahă: pian, rock, doină, folclor, pentru întreaga Creaţie a lui Dumnezeu, pentru Mănăstirile divine româneşti, pentru Codrul magnific, pentru Iarba verde de Acasă, pentru diversitatea şi splendoarea naturii, pentru armonia Familie mele celeste, profesori, preoţi, în mod expres şi suveran pentru Cărţile mele deosebite, regale şi multe, pentru pisica mea albă-prinţesa „Dony” (numele unei prinţese coreene dintr-un film serial), ca alint: „DO”. Are ochi mari strălucitori, verzi ca ai Mariei Tănase. Este sprintenă, geloasă, fidelă, ageră, artistă, aristocrată. A rămas fecioară. Vorbeşte cu mine, mă roagă, îmi povesteşte, se plânge de Nuşa. Mă ceartă dacă o vreme nu mă vede. Ştie când vorbim despre ea. O răsfăţ. Când stă mai mult afară, sare pe pervazul geamului şi bate cu lăbuţa să-i dau drumul în casă. Cerşeşte permanent mângâiere. Ne jucăm împreună. Se bucură. Tot timpul mă binedispune. Doarme cu mine. Avem o comuniune de 8 ani, o terapie spirituală de care m-ar invidia chiar marii duhovnici. Practic suntem nedespărţiţi. O respectăm ca pe o adevărată prinţesă. Este un dar de la Nicoleta şi de la Îngerul păzitor. Era orfană. Când a adus-o era cât un pumn de nea.

„Dony” este pentru mine Îngerul meu păzitor pământean. Urmează apoi venerarea pentru cei mulţi nemenţionaţi dar pe care-i port în rugă, inimă şi cinstire care, au contribuit la cultul meu pentru slujirea de excepţie a Cuvântului-Lumină din Dinastia Logosului dumnezeiesc, ca o existenţă în transcendent, ca o vocaţie, ca o misiune pentru cei mai mari înaintaşi ai noştri: mame, bunici, eroi, poeţi, învăţători, preoţi, medici, arhitecţi, ingineri, artişti, actori, filosofi, teologi, cuvioşi, măicuţe, voievozi, vlădici, martiri, sfinţi, prieteni şi nu în ultimul rând pentru părinţii mei Constantin şi Gheorghiţa.

CUVÂNTUL trebuie purces dintr-un GÂND alb, diafan, serafic, divin pentru a se întroniza (scrie) peste împărăţia de har a Luminii.

CUVÂNTUL scris trebuie gătit ca cel mai frumos MIRE.

Scrisul este o întrupare din mireasma divină a frumuseţii CUVÂNTULUI în gândirea acumulată din atâtea nestemate ale geniului, din mărgăritare ale spiritului odrăslit din Florile harului divin şi din înţelepciunea înaintaşilor care, înmugureşte, îmboboceşte, petală cu petală, răsare, înfloreşte, se leagănă prin cântec, prin adiere, creşte, surâde, gânguie, începe să râdă precum copilul la prima sa păşire, se agaţă de unda luminii ca de veşmântul bunicii, îmbrăţişează slova cuvântului cum s-ar prinde de sânul mamei, apoi se împărtăşeşte de duhul creaţiei primenindu-se ca la prima cuminecare.

În paradisul luminii curate a gândului adolescentin, cuvântul se îmbărbătează, se înnobilează devine hieroglifa şi efigia Cavalerului Trac, a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, a Împăratului Constantin cel Mare, apoi se retrage în pustia ascezei, trece prin mlaştina suferinţei poporului său, urcă Muntele Carpatin al misticii Neamului şi se zideşte întru altarul nemuririi mărturisindu-şi dragostea de Dumnezeu şi iubirea de Neam în care surâde permanent Aura Frumosului.

Gheorghe A. Stroia: Dacă ar fi să raportați scrisul dumneavoastră la scrisul contemporan, ce anume v-ați reproșa și ce ați reproșa scrisului sau chiar scriitorilor de azi? 

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Tot ceea ce gândesc, tot  ceea ce vorbesc, tot ceea ce scriu le fac cu conştiinţa morală că slujiesc trinitar întru vocaţia şi misiunea LOGOSULUI: Adevărului-Libertăţii-Frumosului, Credinţei-Iubirii-Jertfei, respectiv lui Dumnezeu-Neamului-Poporului la scară naţională şi universală.

Scriitorii de astăzi cei care nu coslujesc CUVÂNTULUI, se află în treaba lor, în vorbărie, în grăire deşartă, profanând chemarea spre Adevăr şi alegerea întru Iubire, neîntâlnind niciodată Frumosul.

Gheorghe A. Stroia: Despre scris știm că uneori perceput ca o nevoie personală, individuală. Dar, scriem… și ca să fim citiți, fiecare carte/autor își are publicul său. Ce credeți că se mai citește astăzi, mai au oamenii nevoie de lectură? Care era/ este lectura dumneavoastră favorită?

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Cu scrisul trebuie să te îmbraci permanent ca într-o haină de sărbătoare. Şi să scrii la fel de frumos ca atunci când te bucuri că mergi la Biserică, la altar, la cuminecare, la cununie, la Naşterea Domnului, a Sfintei Fecioare, a Învierii Domnului, a tuturor Sfinţilor, la onomastica ta, la a unui prieten, la prima întâlnire din adolescenţă, la bacalaureat, la absolvirea unei facultăţi, la un simpozion, la un concert, la o conferinţă etc.

Tu trebuie să fii Mirele cuvântului, iar scrisul să fie nunta la care inviţi cititorii. Şi atunci nuntaşii devin prietenii Mirelui, bucurându-se astfel în împreună comuniune.

Lectura favorită era cea care descria faptele de eroism şi de legendă ale înaintaşilor.

De vreo două decenii savurez cu nesaţ filosofia creştină, teologia ortodoxă, mărturisirile pătimitorilor secolului al XX-lea, eseurile creştine, poezia Poeţilor Crucii, toate scrierile cu conţinut filocalic şi sofianic.

Lectura trebuie să fie zilnică, dacă nu de două-trei ori pe săptămână, dar să aibe veşmânt frumos, bine croit, elegant, regal, de întâlnire aristocratică de vârf.

Gheorghe A. Stroia: Știm cu toții că pentru a te putea afirma, ai nevoie de promovare, mai ales în mareea de informații care circulă global cu viteza luminii. Unii te susțin, alții dimpotrivă. Ați putea să ne spuneți cum ați reușit dumneavoastră să vă promovați și unde vă pot găsi cititorii noștri?

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Am amintit cât de mult, de fapt cât de veşnic sunt îndatorat lui Dumnezeu, Neamului, Poporului, părinţilor, prietenilor, dar în mod expres vizionarului Artur Gabriel Silvestri, care m-a descoperit, m-a lansat, m-a dăruit mie, dăruindu-mi PRIETENI aleşi, redăruindu-mă astfel Neamului şi lui Dumnezeu.

Cititorii mă pot găsi oricând pe Internet.

Gheorghe A. Stroia: Cred că fiecare dintre noi a trăit emoția începutului, atunci când am încercat să ne definim, să ne aflăm calea, sensul și, de ce nu, lumina. Ce sfat i-ați da începătorului, celui care aspiră la un loc în galeria scriitorilor contemporani? 

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Să fie sincer cu el, cu noi, să fie natural, să iubească Frumosul, Adevărul, Libertatea, toate întru Dragostea lui Dumnezeu, a Neamului şi a poporului care a mai rămas demn.

Gheorghe A. Stroia: Vorbind despre inspirație, se spune că unii pot scrie doar în momente de inspirație, alții spun că pot scrie indiferent de moment. Ce înseamnă să ai inspirație și cum se aplică aceasta în cazul dumneavoastră?

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Inspiraţia vine după ce ai urcat Olimpul cunoaşterii, Ceahlăul învăţăturii, Everestul lecturii, Oceanul exerciţiului scris, Oaza selecţiei, Dumbrava sintezei, Cerul misticii, cuminecarea din Potirul mulţumirii că Dumnezeu îţi dă harul, adică mireasma şi strălucirea scrisului, altfel mâzgăleşti un epitaf pentru literatură sau bârfă de can-can.

Gheorghe A. Stroia: Ce gen/specie literar/ă vă este mai apropiat/ă de suflet și de ce? Ați putea să exemplificați cu una dintre cărțile dumneavoastră?

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Lirica bună. Lirica religioasă. Lirica mistică. Mistica teologică. Mistica filosofică. Mistica Isihastă. Istoria aşezată pe Adevăr. Eseistica creştin-ortodoxă. Toate Mărturisirile eroilor-martiri din închisori, ale celor care au sărit „Din temniţe spre Sinaxar.”

* Tot ce am scris în 11 ani, sute de articole însumând mii de pagini publicate pe Internet, în reviste, ziare în ţară şi în străinătate nu s-au întrupat în cărţi proprii.

Mi-au apărut însă articole în cărţi cu o aleasă comuniune de autori în cadrul unor Simpozioane de Istorie.

Gheorghe A. Stroia: Scrisul nu este un sinonim al bunăstării materiale pentru scriitor. Se mai câștigă astăzi din scris, este scrisul o componentă a prosperității celui care scrie?

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Faptul că n-am strâns scrisul publicat între coperţile unor cărţi, s-a datorat şi prudenţei de a nu cădea în ispita mândriei şi a foloaselor materiale. Pentru Darul lui Dumnezeu eu nu pot primi beneficii. Mulţumirile, bucuriile prietenilor şi cititorilor prisosesc orice câştig.

Gheorghe A. Stroia: Despre uniunile de creație literară ce părere aveți, sunt sau nu oportune, au un rol clar definit în propășirea literaturii române? V-a ajutat în demersurile literare proprii apartenența dumneavoastră la o astfel de uniune?

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Orice uniune literară, filosofică, teologică, istorică, de artă, ştiinţifică trebuie să aibe un caracter hristologic, pentru a deveni o trăire românească îndelungată.

Personal, nu m-am regăsit în imaginea unei structuri asociative ce activează în acest moment în România.

Gheorghe A. Stroia: Există în fiecare dintre noi mulțumiri și nemulțumiri. Există oameni, cărora, deși nu recunoaștem întotdeauna, le suntem datori cu secvențe din ascensiunea noastră, de ce nu, fie ea și literară. Din contră, există oameni care au încercat să ne demoralizeze, unii dintre ei poate nu neapărat cu intenții negative. Pentru tot ceea ce sunteți în acest moment, vă încearcă o nemulțumire față de ceva/cineva? În antiteză, există e persoană în spectrul literar contemporan față de care nutriți sentimente de admirație și care ar fi motivele pentru care o faceți?

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Nemulţumirile trebuie să existe în fiecare dintre noi, mai ales între cei buni, drepţi, credincioşi pentru a ne menţine de veghe, pentru a ne depăşi, pentru a ne defini, pentru a ne desăvârşi, pentru a fi de folos celor asemenea nouă, dar şi a celor care s-au rătăcit şi caută Calea… Nemulţumirile mele în general sunt cele provocate de cei care se autoaleg să ne conducă, deşi sunt total nepricepuţi şi rău intenţionaţi, de cei ce vor să  mergem pe acelaşi drum deşi sunt șchiopi şi aleg prăpastia, de cei care vor să ne înveţe, deşi sunt chiori şi orbi, de cei care propovăduiesc dreptatea deşi sunt corupţi, de toţi cei care denigrează şi trădează Patria şi Biserica.

Gheorghe A. Stroia: Activitatea dumneavoastră literară este una prolifică. Ce proiecte de viitor aveți? Îmi puteți dezvălui câte ceva, în premieră?

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Să citesc tot ce e bun, frumos, adevărat, jertfitor, mistic, liric, divin, românesc şi străin!

Să scriu întru Adevăr!

Să scriu întru Frumos!

Să scriu întru Libertate!

Să scriu întru Iubire de Dumnezeu, de Patrie şi de Neam!

Proiecte aproape gata cam sunt : Filocalia suferinței și a jertfei ; Profetismul lui Mihail Eminescu; Privire sub Coroană; Mărturisitorii din temnițele totalitariste; Poeme și poezii filocalice, Regimul totalitar al Protocoalelor ș.a.

Gheorghe A. Stroia: Există o întrebare pe care nu ați primit-o, dar la care ați dori să-mi răspundeți? Vă rog…

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Ar trebui să existe o întâlnire, anuală, o Zi, precum Ziua Limbii române, numită Ziua Mărturisirii de Credinţă Literară sau Ziua Mistică a Limbii române. Poate fi fixată pe la jumătatea lunii Mai. Locul îl vom stabili împreună. Faptul că luna Mai se va adăuga timpului, vom face o excepţie şi ne vom putea întâlni de exemplu la lansarea acestei erudite lucrări.

Gheorghe A. Stroia: În încheiere, mulțumindu-vă pentru amabilitatea cu care ați răspuns provocării mele, credeți în utilitatea  și succesul acestei cărți cu interviuri? Ce sugestie ne puteți da? 

Gheorghe Constantin Nistoroiu: Demersul creativ este întotdeauna foarte bine venit şi nobil în aceeaşi măsură!

Creaţia cu har poate da mărturie veşnică

Felicitări şi Binecuvântări şi Continuări!

Cu drag şi aleasă preţuire, Gheorghe Constantin Nistoroiu.

Gheorghe. A. Stroia, IN DIALOG CU INIMA (interviuri cu scriitori români contemporani) – Vol. 2, ed. Armonii Culturale, 2018

by

Referinţă Bibliografică

ÎN DIALOG CU INIMA… GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 15 septembrie 2018