(In memoriam Lorena Gabriela Gheorghe)
În drumul către stele, pe aripa de înger,
În ziua ADORMIRII Măicuței lui Hristos,
Din trupul doborât, eliberat plutește
Un suflet ce în urmă își lasă cu folos
„Mireasa” ce i-a fost cuvântu-n poezie,
Dictat de Dumnezeu prin harul picurat,
În nopțile de rugă, când somnul era veghe
Și zbaterea lucra pentru creștin curat.
„Aprinde, Doamne,-n mine veșnicia”
Scria poeta în versuri de mir purtătoare
Când minte-i era prinsă în focul creator,
Simțind vibrații din stele sclipitoare.
„Abia aștept să mă-ntâlnesc cu tine, Doamne,”
În rugăciunile de taină, icoanei se-adresa
Și-n liniștea-nserariării, în crudul primăverii,
Poemul pe hârtie ușor se revărsa.
I-a fost Lorenei destinul să slujească
Cuvântul la catedră și limba s-o explice
Atâtor generații ce vin pe poarta școlii,
Capabile să fie în tot să se implice.
În viață, trăim cu propria-ne cruce,
Și-o duce fiecare mai greu sau mai ușor
De cum îi e credința în Creatorul lumii
Ce-asigură trecutul, prezent și viitor.
Aici se-ncheie povestea unei vieți terestre,
Urmând ca după vămile trecute,
Să-nceapă sufletul adevărata viață
Acolo unde-s toate Domnului bineplăcute.
Copilu-i literar rămâne-aici,
Dovada trecerii prin lumea asta strâmbă,
Veni-vor alții în urmă-i să-l cunoască
În biblioteci, sperând că-n bine oamenii se schimbă.
17 aug. 2023, autor Georgeta Tudor, membru LSR.
by