Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » EVENIMENT » IN MEMORIAM » In memoriam Gheorghe Istrate

In memoriam Gheorghe Istrate

In memoriam Gheorghe Istrate

 

Ieri, 1 septembrie 2017, în județul seismelor calificate, în centrul orașului

Focșani, vorbeam cu tizul meu literar, Marin Moscu, ultimul mohican al

Poeziei clasice, despre poetul Gheorghe Istrate. Apoi ne-am dus la statuia

Lui Dumitru Pricop, ridicată de Puiu Siru, într-un părculeț, continuând discuția

Despre Gheorghe Istrate. L-am vizitat și pe rafinatul poet Virgil Panait, în

Atelierul său de ochelari. Azi m-a sunat scriitorul și regizorul Nicolae Cabel,

Plângând precum o ploaie cu brumă pe picături, un plâns care doare urechile

Celor ce-l aud, un țipăt tăcut, neputincios în fața morții celor dragi. Apoi m-a

Sunat Nistor Tănăsescu, cel pentru care Gheorghe Istrate și-ar fi dat viața,

Numai să-l știe acolo unde i-a fost mereu locul, între poeții cu har divin.

Încă un telefon, de la doamna Passionaria Stoicescu. Lacrimi de femeie

Cu suflet, vorbe de mamă a poeziei. Dau în plâns sughițat. Durerea e mai vie

Decât viața. Pe Gheorghe Istrate nu-l mai doare nimic. Nici viața cuvintelor.

Azi, 2 septembrie, la ora 11.00, Gheorghe Istrate și-a ridicat zmeul din piept

Dincolo de nori. Oră la care, prefațând o carte de versuri, a poetului

Trandafir Sâmpetru, făceam trimiteri clare la poezia lui Gheorghe Istrate.

De multe ori poetul spunea în public, cu oarecare amărăciune în suflet, că

E mai mult vrâncean decât buzoian. Și avea dreptate. Nașul său nu a fost

Altul decât marele Dumitru Pricop. Prietenii săi buni – Marin Moscu, Virgil

Panait, Culiță Ion Ușurelu știu bine cât de mult poetul iubea Vrancea. Nu

Știu ce se întâmplă acolo, ceva seceră marile valori precum o combină

Grâul din lanurile cerești ale acestei țări internate într-un spital european

De urgență. În anii din urmă, în Vrancea au murit scriitori cu vocație:

Traian Olteanu, Florin Muscalu, Constantin Ghiniță (am înțeles că poetului

Din Mărășești i se pregătește o statuie de bronz), Mircea Dinutz, Dumitru Pricop,

Ion Panait ș.a. Oameni și litere, cruce după cruce, lăsând în urmă statui. De ce

Tocmai ieri am fost la Focșani? De ce tocmai ieri Marin Moscu mi-a povestit

Lucruri deosebite despre Gheorghe Istrate? Să fi fost felul în care acesta să-și

Ia adio de la orașul care l-a adoptat necondiționat, să fi fost eu mesagerul

Despărțirii sale? Odihnește-i, Doamne, sufletul bun, generos și plin de lumina Ta.

 

Marin Ifrim

 

* * *

 

Călătoria finală

– lui Gheorghe Istrate –

 

Poetul închide lumina în suflet şi pleacă

Într-o călătoria promisă ambiguă şi seacă.

 

În urmă rămân tomuri de poezii ecou,

Între staţiile dintre stele nimic nu e nou.

 

Doar un înger ascuns într-o umbră fecundă

Şterge ochii luminii terestre cu o fundă

 

Ochelarii nopţii se poartă-n vecie

Calea neîntoarcerii citeşte poezie.

 

Pe muntele-i de cărţi răsare negru soare

Lumina plânge în rime fără alinare.

 

Poetul a închis ceaslovul şi-a plecat

În sânul cerului, la Domnu-Adevărat.

 

La început de toamnă să priviţi spre cer,

O dungă de lumină ascunde un mister.

 

Este călătoria prieteni, ambiguă şi seacă,

Ce pune poezia sub cruce, să sporească!

 

   Marin Moscu

 

* * *

 

Barba de înger de la Limpeziș

Istrate și-o-ncâlcește cu sfială

Când, peste veac și lume, abisală

Cade-o lumină ca un măciniș;

I se întâmplă câteodată, rar,

Să-și facă rost augure policandre

Ritualic de-înhămat la pluguri tandre

Decât la căcădarii din hotar;

Copil al oalei de pământ, fragil,

Între-anonimi și pururi se-mprumută

De la datornici cu-o mai neștiută

și-agonică blândețe de profil,

la care mai adaugă o mare

neîmpăcare până la-mpăcare

 

                        Șerban Codrin, Din volumul Rodierul”,  Ed. ”Betta, 2016

 

* * *

O mică evocare

Gheorghe Istrate a fost un copil norocos. Cu un fizic fragil, cu o voce de înger, părinții, profesorii, prietenii l-au ocrotit ca pe un fel de monument al speranței. Mama sa, pe vremea comunismului, prepara înghețată, în bidoane clasice, mari, de aluminiu, din cele specifice zootehniei. Avea o căruță cu cal și se ducea la câmp, în toiul treieratului, cu înghețată la cornuleț/cornuleț pentru cei care treierau grâul. Așa l-au ținut pe marele scriitor la facultate. I-am cunoscut bine, eram oaspete permanent al casei lor, o bijuterie simplă, cu apa cea mai rece și mai pură din  sat, în fântâna situată la vreo 10 metri de casă. Nea Ion, Tatăl poetului, era clopotarul satului. Cel mai scund om din comună. Când trăgea clopotul, tălpile i se ridicau cam o jumătate de metru de la sol, apoi, în virtutea gravitației, nea Ion cobora printre enoriași. Era cel mai iubit om din Limpeziș. Ca și tanti Marița, mama poetului. Cartea și credința fac  oameni deosebiți…

Marin Ifrim

Facebooktwitterby feather

Despre IFRIM Marin

Născut la 1 Decembrie 1955, în comuna Bălăceanu, jud. Buzău. Studii: Şcoala Profesională de Chimie Brăila, Liceul Agricol Buzău, Şcoala tehnică de maiştri Buzău, Facultatea de Istorie, Muzeografie şi Arhivistică – Universitatea „Spiru Haret” Bucureşti. Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţia Bucureşti, din 1998. Cărţi publicate: .”Spre oraşul cu un milion de ferestre”, versuri,Ed.”Litera”, Bucureşti, 1986. .”Curentul marin”,versuri”, Editura „ŞI”, Buzău, 1995. .”Alfabet de tranziţie”,versuri”, Biblioteca Judeţeană „V.Voiculescu”, Buzău, 1995. .”Însemnări despre literatura buzoiană actuală”,critică şi istorie literară, Ed.”Porto Franco”, Galaţi, 1996. .”Fotografii cu cântec”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Incursiuni în viaţa unui actor.George Mihalache-Buzău”, monografie,Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2001. .”Poeme”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2003. .”La spartul târgului”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina”, Buzău, 2004. .”Lamentaţii de mucava”, proză scurtă, Ed.”Anastasia-Ina, Buzău, 2004. .”Suprafaţa lucrurilor”,versuri, Ed.”Rafet”, 2004. .”Scriitori buzoieni şi scriitori din ţară”,critică literară,două ediţii, Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat, 2oo6. .”Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru”,versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2006. .”Monografia comunei Bălăceanu”,coautor, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Gloria locală”, antologie de versuri, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2007. .”Portrete în bleu’Marin”, tablete literare, Ed.”Raluca”, Buzău, 2008. .”Trilogia efemerităţii”, antologie de proză scurtă”, Ed.”Rafet”, Râmnicu Sărat, 2008, 450 pag. .”Circum stanţe”, tablete literare, Ed „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 120 pag. .”Nume şi cărţi”, critică literară, „Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2009, 100, pag. .„Din capitala mondială a anonimatului”, antologie de versuri, Ed. Tipomoldova, colecţia „Opera Omnia”, Iaşi, 2011. .” Cântec pentru cel care se râmnicereşte”, selecţie critică din opera lui Constantin Marafet”, Ed. „Rafet”, Rm. Sărat, 2011, 194 pag. .”Săptămâna de sare”, versuri, Ed. „Rafet”, Râmnicu Sărat, 2011, 67 pag. .”1989. Cartelul metaforelor”, Ed. Editgraph, Buzău, 2012, 79 pag. .”Scrisori din Anglia”, corespondenţă, Ed. Editgraph, Buzău, 2013 .”Cu vaporul prin deşert”, pamflete politice, eLiteratura, Bucureşti, 2014, 268 pag. .”Vid reîncarnat - Reincarnated void”, ediţie bilingvă română-engleză, Ed. Editgraph, Buzău, 2014 .”Invitaţie la vals literar”, interviuri, Ed. Caracter Print, Buzău, 2014 .”Blocat în lift, spre cer”: puzzle lirico-est-etic, Ed. Teocora, Buzău, 2015 .”În sângele ploii”, versuri, Ed. Teocora, Buzău, 2016, 62 pag. .”Cartea de muncă”, Ed. Teocora, Buzău, 2016. Referinţe critice: Geo Vasile, Nicolae Băciuţ, Radu G. Ţeposu, Passionaria Stoicescu, Dan Silviu Boerescu, Magda Ursache, Dumitru Ion Dincă, Stan Brebenel, Ionel Necula, Gheorghe Postelnicu, Titi Damian, Ion Murgeanu, Dumitran Frunză, Nistor Tănăsescu, Alex. Ştefănescu, Lucian Chişu, Dan Giosu, Ion Roşioru, Elena Radu, Gheorghe Neagu, Nina Neagu, Alexandru Spânu, Georgică Manole, Gheorghe Andrei, Florentin Popescu, Dorel Istrate, George Vioreanu, Gheorghe Ene, Tudor Cicu, Corneliu Vasile etc. Secretar general al Asociaţiei Culturale "Renaşterea Buzoiană". Redactor-şef al revistelor "Cartelul metaforelor" şi "Caietele de la Ţinteşti". Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1998.