Trandafir Sâmpetru, un poet aparte!
Din câte știu eu, fostul meu coleg de la fostul Cenaclu literar ”Al. Sahia” al Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău, Trandafir Sâmpetru, scrie poezie, fără oprire în halte anonime, de aproape 4 decenii. El este unul dintre copiii minune ai vremurilor în care poezia avea fundițe și rime împletite, conform cenzurii vremii, ocolind cu discreție gropile ideologice, dedicându-și versurile doar posesorilor de suflet neprihănit, iubirii aproapelui. După atâta vreme, Trandafir Sâmpetru nu se dezminte, a rămas același poet al umanismului nativ. În noul său volum, sarcastic intitulat ”Uneori, mă sărutai”, apărut la Ed. Liric Graph, Făurei, 2017, poetul își continuă, precum Don Quijote, aventura vieții sale literare, îmblânzește cuvinte, evocă sentimente, trece de la melancholie la stări profund elegiace cu îndemânarea unui actor aflat în rolul vieții sale. E poet pur și simplu: ”Sunt învinsul singurătății, viață/tremurul subțire al trestiei în ceață.//Dăruit voi fi într-o zi, lutului adânc./stelele de sus, noaptea mă tot plâng” (pag. 18). Peste 180 de pagini cu o grafică bine inserată între poeme. În timp ce scriu aceste puține și simple cuvinte, mă gândesc să fac o trimitere la ”modelul” acestor poeme, în atenția memoriei mele fiind lirica marelui poet de origine buzoiană Gheorghe Istrate. Ca din senin, primesc un telefon de la scriitorul și regizorul Nicolae Cabel. Sunt anunțat că, acum vreo oră, la ora 11,00, azi, 2 septembrie 2017, a murit poetul Gheorghe Istrate. E incredibil! Nu cred că există coincidențe de acest fel. Culmea, ieri, minute în șir, am vorbit cu poetul Marin Moscu despre lirica și viața lui Gheorghe Istrate. Acum mă bântuie gândul că, inclusiv prin mine și Moscu, drept martori ”seculari”, poetul din Limpeziș a predat ștafeta celui din Făurei. Și încă o coincidență, la distanță de câteva decenii, cei doi au frecventat celebrul Cenaclu literar ”Al. Sahia” al Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău. Așa cum am crezut în destinul de poet aparte, al lui Gheorghe Istrate, tot așa cred și în construcția literară a palatului sentimental, construit cu migală lirică obsesiv-estetică, a poetului Trandafir Sâmpetru. Ave!
Liliana Liciu, o lume literară inedită
Iubirea: ”Se-nalţă iubirea ca îngerii-n ploaie, /Iar zorii îi cad în genunchi ca ciorchinii,/ De-atâta povară pe umeri, greoaie, /La mătănii cărările-şi duc pelerinii. /Neatins orizontul de aripi vreodată, //În amurg el îşi face salbă din piatră/ Şlefuită cu lacrimi încinse de daltă, /Când doar un pustiu acum îl mai latră. /Se scurg alintate prin vâsc-de-stejar //Rănile nopţii sfinţindu-şi suspinul, /Se foieşte amarnic prin praful de jar /Un lemn rătăcit negăsindu-şi alinul. /Un cântec de leagăn, firav, ne-nveleşte //Soborul de stele căzut peste noi, /Iar candela lumii acum amuţeşte /În ruga de seară, cu ceas fără ploi. /Se-nalţă iubirea ca un înger albastru /Prin ecoul tăcut sub un deal fără rouă, /Prin gutuiul târziu, de toamnă, sihastru, /Dar nimănui nu îi pasă …Doar nouă!”. Am citat primul poem din volumul ”Reminiscențe matinale” al poetei Liliana Liciu, un nume pe care lumea literară ar cam trebui să-l frecventeze, măcar pentru pedanteria cu care autoarea își expune, foarte decent, un sentimentalism asumat. O carte cu poeme ”stas”, apărută la Ed. Liric Graph, în 2017. Peste 110 pagini de versuri standard. Dovadă că femeile au principii, sentimente și reacții exacte. Am citit cu mare plăcere acest volum și mă declar solidar cu ideile și viziunile unei poete care, dincolo de plăcerea degustării unei cafele de dimineață, își piaptănă sufletul cu o gingășie feminină pe cale de dispariție. O poetă de luat în seamă, de respectat și demnă pentru a i se pupa mâna și mintea cu care face lumea cuvintelor mai frumoasă decât lumea reală. Jos pălăria!
Marin Ifrim
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..