IN MEMORIAM – VASILE MORAR – acrostih
(portret literar)
Venit-a și anotimpul plecării spre
Alte veacuri de toamne cu brumă
Scăldate în amintiri neculese și maci.
Iertarea adună lacrimă albastră învelită în
Limpezimea rugăciunii – toate pentru o altă
Eternitate care-și strigă lumina neuitării și nemuririi…
Marți – zi în care Ursitoarele ți-au citit plecarea, spre
Orbita apusului cernit – spre asfințitul trecut prin lacrimă
Regrete și iertare – abia acum am înțeles zborul spre
Aroma de lumânare aprinsă ce-și adună refrenul și
Rostul pe cărări de lumină și rugăciune zidită în stele…
(a se citi și pe verticală, prima literă din fiecare vers)
Drum lin printre stele și îngeri!
Vasile Morar – a îmbrăcat Anotimpul Plecării zidit în lacrimi și neuitare
(autor Vasile Bele)
Ai ales
mijlocul unui octombrie
să îți culeagă smaralde
din șoapte
cuvintele rămân nerostite
în lumină
plânge și bruma netulburată
din urma pașilor tăi
trecuți în rătăciri de stele
rodul cuvintelor nescrise
își va aduna
eternitatea în veacuri și vise
rămase
în pribegia unei
alte priviri tăcute…
Vremea plecării
spre alte înălțimi
cernute prin sită
îți este soră-surată
de-acum
zorii rămași
în ceața albastră
își cheamă cerul
să fie temelie
în lumina gândului
și a cuvântului
necules
din clepsidra timpului
rămas în pribegie răstignită.
Tristețea și-a băut
întâiul ceai din lacrimile
luminii
cu miros de gutui
coapte în cuvinte…
De azi
asfințitul trezit
își adună
refrenul colindelor
în lumina gândului
din cer iar timpul
va toarce
vânt și nemurire
toamnele la Chelința
vor avea lacrimi
cusute din tăcerea
Poetului.
Rugăciunea zilei din
refrenul glasului de clopot
va răsuna peste
timp și anotimp
visele ne vor trezi
la realitatea tristă
și ne vor scălda
amintirile pierdute în umbră
pentru a le reîntoarce
la șoapta izvorului
din care Poetul
și-a ostoit setea…
Azi, la Chelința, Poetul își scrie ultimul vers…
(autor Vasile Bele)
In memoriam – Vasile Morar
Poetul
și-a scris
cu bătaia inimii oprite
Anotimpul Plecării
în seninul
gândului albastru
spre bolta luminii.
Suferința își adună refrenul
iar vioara coase tăcerile
din flacăra gândului trist
rămas mărturie a unei
treceri prin viață.
Pomii își vor scutura uitarea
în lumină și cuvânt
iar mirul din lacrimile curcubeului
va aduce bucurie
în amintiri nespuse și nesupuse…
Poetul
și-a lăsat coala de hârtie
scrisă pentru un alt
răsărit
în veșnicia clipelor zidite
în lumina neuitărilor –
să fie zidire de rugăciune
împletită cu glas de clopot
țesută cu brumele toamnelor
mărturie peste timp și anotimp…
Azi,
la Chelința
toamna își cheamă tristețea
să îmbrace haina lacrimilor.
Azi,
la Chelința
Poetul
se închină
și își începe
Marea Călătorie
spre Grădina Raiului.
Azi,
la Chelința
– plânge cuvântul Poetului
și plânge
Poetul cuvintelor…
De azi,
la Chelința
pe cărări de rouă sau brumă
prin anotimpuri de toamnă
sau primăveri triste
zidirea în lumină a Poetului
rămâne precum rugăciunea…
DUMNEZEU SĂ ÎL IERTE!
VEȘNICA LUI POMENIRE, DIN NEAM ÎN NEAM!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..