ÎN PRAG DE TOAMNĂ (Autor Corneliu Neagu)
Se lasă toamna încă aşteptată,
părerile de rău se-ntorc pe rând,
pe-o margine de clipă-ntârziată
la ușa gândului ajung dansând.
Și mă cuprind regrete insolite,
fără să știu de am greșit cumva
când dorurile-n straie de ispite
visau adânc pe nori de mucava.
Regretele se lasă peste gânduri
cu amintiri ajunse prea târziu
pe notele urcate dintre ziduri
din partitura unui potpuriu.
Revin acum, în clipe fără miză,
cu vânturi reci sosite de la nord,
în prag de seară ultimă surpriză,
cu amăgiri căzute-n dezacord.
La poarta neuitării se destramă,
iar gândul le alungă în trecut,
la marginea pădurii de aramă,
pe umbrele din visul nevăzut.
Acolo te zăresc îngândurată,
cu dorurile strânse la un loc,
pe chipul tău ce-apare deîndată
în ramă aurită de breloc.
Așez brelocul pe o etajeră,
întinsă peste spațiul infinit,
privirea ta, venind din altă eră,
îmi leagănă surâsul obosit.
ANALIZĂ LITERARĂ (Autor Tatiana Doina Popovici
Fragmente de amintiri “ajunse prea târziu” îi invadează gândurile eului liric asemenea notelor “din partitura unui potpuriu”. Aduse de “vanturi reci sosite de la nord / în prag de seară” (sugestie a vârstei), acestea “se destramă”.
Gândul (personificat) “le alungă în trecut”. “Prag de seară”, “marginea pădurii de aramă” sunt metafore care sugerează timpul. Dacă “prag de seară” subliniază momentul zilei, “pădurea de aramă” sugerează anotimpul, căci epitetul “de aramă” se referă la culoarea toamnei. În concordanță cu momentul zilei , “umbrele din visul nevăzut” au legătură cu momentul reveriei (doar amăgirile sunt în dezacord).
De fapt, întregul discurs liric pornește de la un mic cadou primit de la iubită. Strofa a șasea este explicită în acest sens. Un breloc cu efigia iubitei în “ramă aurită” aduce amintiri “din altă eră”. Eul liric pune “brelocul pe o etajeră” urmărit de privirea iubitei care îi “leagănă surâsul oboist”.
Ne aflăm în fața unei elegii în șapte catrene, cu rimă încrucișată, care descrie reveria eului liric aflat sub impresia amintirilor, într-o seară de toamnă. Modalitatea în care autorul își exprimă dorul de ființă iubită este insolită (neobișnuită). Abia după ce gândurile, regretele pun stăpânire pe cel întrat în spațiul “neuitării”, apare chipul iubitei.
Cu eleganța-i binecunoscută, Corneliu Neagu scrie versuri despre iubire fără fraze declarative. Sugestia ideilor reiese din metafore: “clipă-ntârziată”, “ușa gândului”, “nori de mucava”, “vanturi reci”, “prag de seară”, “poarta neuitării”, “păduri de aramă”, “visul nevăzut”, “ramă aurită”, “surâsul oboist” (metaforă personificatoare).
Cele câteva mărci specifice ale eului liric: mă, zăresc, așez, arată implicarea autorului care, deși în vis (în transă) se adresează unei iubite cunoscute.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..