În roua amintirilor te prind
Ți-e chipul blând, adesea zâmbitor,
Se cuibărește-n inimă un dor
Ce crește în urzeala unui gând.
Ajunge hoinarul în gara-ntâlnirii
Ești înalt, subțire, cu părul buclat,
Copila, privindu-te, a remarcat
Că amintești de poetul iubirii.
Aveai alura, dar nu scriai poeme,
Erai un tânăr doar de vârsta mea,
Chimia și-a-nceput atunci lucrarea
Cu Eros în inimă, în minte, dileme.
În roua amintirilor te spăl
Ca boiu-ți să-mi farmece retina
Cum luna, în noapte, ades lumina
Și ochii mei te vedeau fără văl.
Erau tainice trăirile noastre,
Doar stelele le aprobau, licărind…
În strânsoare, priveam, iubire simțind
Ne deschidea Universul ferestre.
Ne detașam amândoi de terestru
Călătoream spre viitorul incert
Din viitorul de-atunci, eu te iert,
Plecat-ai de timpuriu într-un astru.
2 oct. 2023, autor: Georgeta Tudor


