SEMNUL SFINTEI CRUCI – SIMBOLUL CREȘTINISMULUI
Cea mai însemnată sărbătoare a Sfintei Cruci este prăznuită pe 14 septembrie, în post și rugăciune, spre cinstirea Domnului, care a fost răstignit pe Cruce pentru mântuirea noastră – Înălțarea Sfintei Cruci.
Despre taina Crucii au propovăduit mai întâi Apostolii:
„Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume.” (Sf. Ap.Pavel – Gălăteni 6,14.)
„Cuvântul Crucii pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.“ (Corinteni 1,18 – Sf. Ap.Pavel)
Cu această cinstire, a tainei Crucii, au străbătut creștinii în 300 de ani, până în vremea Împăratului Constantin cel Mare (306-337), Crucea devenind simbolul creștinismului, prin care însuși împăratul s-a creștinat, în urma minunii semnului ceresc „semnul Sfintei Cruci”, alcătuită din stele, purtând mesajul „Prin acest semn vei învinge.”
Astfel a devenit Crucea, stindardul purtat înaintea oștirilor sale, când a biruit oastea lui Maxențiu (312), după care, Împăratul Constantin a intrat triumfător în Roma, ca unic stăpânitor peste toată împărăția.
Simțind putere divină în semnul Crucii, a trimis pe mama sa, Elena, în Țara Sfântă, spre cercetarea Locurilor Sfinte și căutarea lemnului ce-a fost Crucea pe care fusese răntignit Fiul lui Dumnezeu.
Altă dovadă de cinstire a Sfintei Cruci a fost descoperirea la Ierusalim a lemnului Crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos, tot în acea perioadă.
În săpăturile pentru Biserica Învierii Domnului, prin minune dumnezeiască , s-au găsit, în apropierea Sfântului Mormânt, cele două cruci, pe care au fost răstigniți cei doi tâlhari. Întrebându-se împărăteasa, care poate fi Crucea Domnului Hristos, tot prin putere dumnezeiască a fost identificată, la apropierea fiecărei cruci de o fecioară moartă, ce era condusă la groapă, dar a înviat la apropierea Crucii Domnului de sicriu, iar la celelate două nu s-a întâmplat niciun semn de minune.
Atunci s-a închinat împărăteasa Elena, Crucii lui Hristos, iar pentru a fi văzută de tot poporul roman, Crucea a fost ridicată de episcopul Ierudalimului, Macarie, când a strigat mulțimea: „Doamne miluiește!”, convinsă că este minune dumnezeiască, iar Hristos este Mesia, mulți fiind convertiți la dreapta credință.
Din multă evlavie creștină, lemnul Sfintei Cruci a fost împărțit în fragmente mici pentru biserici din întraga lume, spre har din „puterea lui Dumnezeu”.
De atunci a început prăznuirea Sfintei Cruci la 14 septembrie.
Prăznuirea Sfintei Cruci
Biserica Ortodoxă cinstește Sfânta Cruce de încă trei ori pe an: în a treia duminică din Postul Mare, la 7 mai și la 1 august.
Crucea rămâne Altarul celei mai mari Jertfe dumnezeiești pentru mântuirea omnenirii.
De aceea, simbolul credinței trebuie să dăinuie în suflet și să ne rugăm:
„Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfanta Înviere a Ta o slăvim.”
Sursa: Creștin Ortodox
CRUCEA VIEȚII
De-ar fi Crucea cât de grea,
Nu poți renunța la ea.
În ea este viața ta,
Ce-ai primit-o cu soarta.
S-o porți în sufletul tău
Cât ți-a menit Dumnezeu!
Să ai cuget de creștin,
Ce ți-e pavăză-n destin!
Cu sufletul fără chip,
Călător pe-aripi de timp,
Roagă-te la Tatăl Sfânt,
Să-ți străjuiască mormânt!
Maria Filipoiu
ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI
Prin anotimpuri la răscruci,
La Înălțarea Sfintei Cruci,
Cu har cinstește soborul
Pe Iisus Mântuitorul.
Se-nalță rugăciuni sfinte
De duhovnic sau părinte,
La Domnul Sfânt, neprețuit,
Ce-a fost pe cruce răstignit.
În regviemuri cântă sfinți,
La hramul Crucii dintre Cruci.
Preoți înalță cântare,
La a Crucii Înălțare.
Se botează, spre cinstire,
Crucile din cimitire,
Pentru chipuri adormite
În veșnicele morminte.
În creștinare prin botez,
Crucea e al credinței crez,
Când pruncul este botezat
Și de Duh Sfânt e luminat.
Simbolul creștinătății
La o răscruce a vieții,
Călăuzește spre bine,
Când se reunesc destine.
Că de faci în rugăciune,
Semnul de închinăciune,
Minune se-nfăptuiește
Și credința-n lume crește.
Sărbători sunt venerate
De la naștere la moarte,
Prin semnul creștinătății
Ce dă har pe calea vieții.
Pe drumul vieții la final,
Eu mă înalț spiritual,
Raza gândului a-mi duce
În a veșniciei cruce.
Prin timpul ce ne petrece,
Că viața în grabă trece,
Cruce pe mormânt veghează
Și numele-n ea păstrează.
14.Septembrie
Din anuarul
„TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI POPULARE ROMÂNEȘTI”
Maria Filipoiu

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..