Deși luni de zile-au trecut
Și nu am știut niciodată
De ce trebuie să grăbesc pasul,
Glasul să-l întemnițez într-o celulă de gând,
Lăcrimând în amintirea ecoului ce se pierde în uitare,
Aceeași zare se scutură zilnic de regrete
Egrete se cuibăresc sub un cer tot mai mic
Și-ntr-un plic, cuvinte ce nu-și doresc tăcerea.
Deși luni de zile-au trecut
De când, în secret, am rupt logodna mea cu marea,
Cărarea iar mă cheamă să-nvăț pașii uitați…
Știați de-atâta vreme cum merg prin umbre dese
Culese cu-ndârjire, în șoaptă, la amurg!
Dar încă știu cum curg sub pleoape și fericiri și vise
Și interzise zboruri ce nu-și doresc căderea.
Deși pe alte-alei, parcă-mpietrit am stat
Încă nu am uitat să mă nasc din nou
Într-un nou ecou de vers dezmorțit.
Mi-am amintit ce înseamnă să oferi
Pentru prelungite dureri,
Poeme ce se nasc din tăceri,
Din speranța de ieri, din iubiri nemurite,
Din ne-mblânzite ierni și din gesturi pripite,
Din zboruri de-albatroși ce marea îi cunună.
Sub lună am învățat să mă nasc în culori,
În poeme s-adorm, cu mângâieri de-aripe de îngeri
Ce-ți sărută fruntea atunci când tu sângeri.
Încă nu am uitat…
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..
Foarte frumos, Gabriel! Felicitări! Da, din păcate, cred că și noi am mai uitat câte ceva!
Am uitat drumul către ceilalți,
dar, mai ales, drumul către noi înșine!
Nu ne mai regăsim așa ușor,
părem întemnițați în propriile noastre gânduri,
în propriile noastre spaime.
Am uitat că suntem
sau că ar trebui să fim
ființe astrale,
cu suflet și dorință de zbor.
Am uitat zborul,
arderea,
omenia,
dumnezeirea,
îndumnezeirea.
Ne-am uitat pe noi!
Am uitat!…