Atâtea încăperi
păstrează în sertare
mai mult sau mai puțin organizate
povești cu miezul sfârtecat,
vârtejuri de linii și forme,
partituri ale ierbitelor tăceri
îmbrățișate fără martori.
Câteodată se uită chiorâș
la minutarul care tropăie
cu naivitate
după herghelii iluzorii.
Desculțe,
abia putând respira
aerul sâcâitoarelor insomnii,
s-au ghemuit în anticameră –
toate au pieptul plin
de crucile
care au prins lăstari.
Mihaela Oancea
by