INCIDENTE ANCESTRALE
Prin cerul spart curgând fierbinte
iadul de foc dogoarea-și trece,
șuvoi de raze înroșite
ardeau pământul…vrând să-l sece.
În umbra unui tei apatic
îmbolnăvit de-arșița verii,
un trandafir alb, singuratic
se ofilea pe prispa serii.
Culoarea sa imaculată
pălea imundă-n zori de zi,
corola de rugini pătată
plângea petale străvezii.
A încercat să-l mai învie
o adiere diafană
însă iubirea ei pustie
a mai făcut în floare-o rană.
Alături i-au rămas ciulinii
într-o uscată-mbrățișare
cu lutul aspru și cu spinii
ce-ascund durerea după soare.
Un condamnat singur,apatic,
sub incidente ancestrale,
a plâns un trandafir romantic
cu lacrimi albe de petale…


