Citii ( deh, „n-am avut ce face”!) două recente articole pe un site pe care-l frecventez şi promovez.

În primul, dădui peste „manipularea, căreia i-a căzut iar pradă”( nu se specifică a cîta, nici care au fost precedentele; sau nu am reţinut eu, în graba de a”trece peste” mai repede ( senzaţia de neplăcut mi-a impietat lectura), „vai”!, „domni ai locului” cărora li se resimte lipsa, „poporul meu”!?!Care ieşise , cu mic cu mare, să-şi conducă Regele pe ultimul drum. Ca să vezi! Şi eu care ştiam că poporul este al lui Dumnezeu! Al cărui „uns pe pămînt” (de astă dată singurul în scurtul şir regal) este Regele (motiv pentru care socotesc Monarhia, în principiu, preferabilă, ca formă de guvernămînt . Pentru Dumnezeu cred că au ieşit atît de numeroşi. Un dram de demnitate pe care l-au arătat lumii întregi..

Dar, ca în mai toate diatribele, nu m-am lămurit ce va fi făcut în tot timpul şi în tot locul, personal, autotul articolului pentru „poporul meu” de a ajuns atît de oropsit!

Cît despre „domni străini” [(cei) care au fost loiali ţării peste care au domnit, cum nu au fost mulţi, chiar prea mulţi dintre prea vocalii „patrioţi”, ocupaţi să-şi facă „palate” or să strîngă averi, nemaiavînd timp să observe că străzile sunt pline de cerşetori şi nu numai, (din limuzine nu se văd), copiii sunt lăsaţi de izbelişte în orfelinate (părinţii plecaţi să muncească nu mai au cu cine-i lăsa), mă întreb dacă autorul articolului „uită” (?!!!) că au fost aduşi („doar cu un cufăr din lemn”, dar au construit şi lăsat instituţii de rang european!) la domnie tocmai pentru că „patrioţii locului” nu mai puteau fi stăpîniţi de nici o putere ( a locului!)!

Sau, dacă nu cumva are alte „obiective” de atins!?!

Ei bine, manipulare înseamnă, în adevăratul sens (propriu mai ales, dar şi figurat,) ceea ce am trăit noi. Voi da doar două „minore” exemple. Spre aducere aminte! Că tot suntem „expiraţi”!?! Unul ar fi cînd studenţii erau scoşi forţat din căminele studenţeşti ca să-l „admire”/întîmpine pe „Tovarăşul”. Spun forţat pentru că apa, curentul electric erau oprite, accesul în cămin interzis. Aceeaşi interdicţie (apa, curentul oprite- ca să „nu se piardă timpul cu spălatul”!!) era practicată şi în campaniile de cules, „voluntare”!!!Elevii şi profesorii trebuia să lucreze, nu să se spele! Premiile, pentru „recoltele record”, le luau, sigur, directorii de ferme, de şcoli, inginerii.

În al doilea dădui cam tot peste „poporul meu”. De astă dată „gratulat” cu „ imbecilii utili”( tot „căzuţi pradă mistificărilor”, cum altfel!),” intelectuali decăzuţi”( De unde?Din ce? De către cine? Că doar „bieţii de ei” au muncit pentru statul român. Care i-a „gratulat”/ răsplătit cu salarii de…(termeni invocţi de autorul articolului pentru a desemna protestatarii străzii, pe care nu-mi vine să-i reproduc nici măcar cu ghilimelele de rigoare!)…care te sperie prin simpla prezenţă fizică! Suntem de acord! Cum să arate altfel că abia îşi duc zilele mereu amăgite, necum nevoile. Că nu au bani să se îngrijească în clinici din occident (…oho, tot „hulitul” occident, că acolo sunt performanţe, deşi, cică „apusul nu se coborîse din copaci cînd noi aveam universităţi”! Vă voi contrazice: prima universitate datează, în Franţa, spre exemplu, din Evul Mediu; vorbim despre Collège de France, 1530, care devine Universitatea Sorbona, pe frontispiciul căreia este înscris şi numele lui Dimitrie Cantemir, semn de respect şi de apreciere a ceea ce pe vremuri era socotit schimb cultural!!! Şi nu o ruşine! În România, prima Universitate datează din secolul XIX, 1864, Iaşi, dacă nu greşesc!) nici măcar venituri care să le permită să-şi întreţină starea de sănătate la rarii performeri care au mai rămas în ţară!

„Poporul meu”!

Bietul, oropsitul şi mult încercatul popor român!

Mai nou, apelat cu titlul de…. „comunitate”. Doar!

În fine, autorul celui de al doilea articol nu a „uitat” nici de „bătrîneii zaharisiţi” (observaţi, nu sunt „expiraţi”, sunt „doar” „zaharisiţi”!!).

Ei, „bătrîneii zaharisiţi”, unii dintre ei, au rezistat eroic şi ne-au ajutat să nu ne pierdem definitiv ultimul licăr de speranţă într-o lume normală. Este bine să ştiţi şi acest „neînsemnat”- pentru dumneavoastră- detaliu! Şi au muncit cu adevărat pentru această ţară şi acest popor.

Pe care nici o diatribă, cît ar fie ea de otrăvită, nu-l mai poate ajuta.

Tarele sunt infinit mai multe şi mai profunde.

Iar Caragiale este, încă, de mare actualitate! Deunăzi văzui o psd-istă „înflăcărată” clamînd „respectul la care au dreptul cetăţenii români” din partea-(nici nu se putea altfel, nu?!- celor de la Bruxelles!). „Uitînd”(?!) că tocmai ei, „guvernanţii noştri”, „aleşi” de către popor, privează de respect pe concetăţenii lor, mulţi, foarte mulţi  plecaţi în bejenie să primească acolo, „afară”, ceea ce merită pentru munca şi efortul lor. Aici nu mai are cine să le recunoască meritele. Desigur, pe cale de consecinţă, Bruxelles-ul reacţionează firesc la nefireştile „legi” impuse de „guvernanţii noştri”, mulţi dintre ei, de o lipsă de bun simţ (de unde respect?!) maladivă, ca să nu spun dezgustătoare.

Către Răsărit privesc atunci cînd mă închin, ca orice Creştin, este adevărat! Dar îmi amintesc şi de Cetăţile construite de Ştefan cel Mare şi Sfînt, confiscate şi devenite grajduri, baruri, orice altceva decît destinaţia lor iniţială: loc de închinare, sacră identitate a poporului român.

În concluzie, nu voi mai citi nici un articol care poartă semnătura celor doi autori, oricît de tentant ar fi titlul.

N.B. À  propos de limba română! Ca să nu o „rănim”! Corect:”(…) funcţionari ai (şi nu al) Bruxelles-ului”; „Politicienii(..) vor dispărea (nu vor dispare!)

Să auzim numai de bine!

Virginia Bogdan

by

Referinţă Bibliografică

VIRGINIA BOGDAN: Inflamaţii….paralele!/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 5 ianuarie 2018