De fiecare dată când pătrunzi în citadela lirică al poeziilor pentru copii inventate de doamna Elena Vichița Toma te întâmpină o anume jovialitate specifică universului copilărilei. Sau după stabilește scriitorul Constantin Anton: „Poezia doamnei Elena Voichița Toma este un spațiu al binelui, al luminii, al purității și al mirării. Prin simplitate, sinceritate și farmec, autoarea reușește să creeze un univers poetic unic, în care natura și sufletul uman trăiesc în armonie. Este o voce distinctă, caldă, cu un filon profund spiritual și un talent autentic pentru pastel, pentru poveste, pentru metaforă și pentru lirismul senin”.

Într-adevăr, autoarea născută la Aluniș reușește să conserve în volumele de literatură pentru copii pe care le-a publicat, prospețimea copilăriei redată cu ajutorul unor poezii și povești fermecătoare, protejate de aripile luminii și ale bucuriei. Experiența dobândită pe parcursul zecilor de ani de activitate pedagogică desfășurată șa grădiniță, conferă textelor pe care le scrie autenticitate și atractivitate. Fie că scrie povești sau poezii pentru copii, Elena Voichița Toma se exprimă cu o naturalețe remarcabilă transformând spațiul poetic sau grădina basmelor într-o mirifică simfonie literară construită cu grijă în jurul unor teme precum: jocul, lumea animalelor și plantelor, alternanța anotimpurilor și vibrația emoțiilor specifice copiilor. Este vorba despre o simfonie simpatică și jucăușă în care fiecare poem devine o mică partitură în care elementele naturii participă la uimitorul concert al inocenței. Aflată în centrul acestei lumi plină de armonie și culoare, vara, spre exemplu devine personajul principal în poeziile intitulate: „Soarele”, „Voci de vară”, „Regina nopții”.

Pentru a surprinde esența acestui anotimp, Elena Voichța Toma folosește tehnica poeziei miniaturale, cu versuri scurte și ritmate, cu imagini condensate și cuvinte sugestive ca răscolesc imaginația micilor cititori. Asemenea unor instantanee fotografice, poeziile amintite se fixează pe o imagine centrală a unui peisaj de vară descris simplu, într-un limbaj acesibil copiilor atragăndu-le, astfel. atenția, dând naștere la emoții subtile și drăgălașe. Soarele, spre exemplu, este surprins la momentul apusului fiind martorul jocului de lumini și umbre specific momentului trecerii de la zi, la noapte.

„Soarele l-apus se suie,
Vrea din el să mai rămâie
Doar o rază aurie…
Să rămână pe pământ,
Să adoarmă -n zbor și-n cânt.
De pe rază-i se coboară
Licuricii ca pe-o scară,
Luminând pădurea toată
Și câmpia roată -roată.
Pe pământ e sărbătoare
Iar pe cer luna apare!” (Elena Voichița Toma)

Dacă, în poezia de mai sus, raza aurie înlesnește, ca o baghetă magică, trecerea de la zi, la noapte iar licuricii, coborând „ca pe-o scară”, sunt martorii magiei nocturne, în poemul „Voci de vară”, soarele „stă buimac” ascultând dialogul florilor care se plâng de arșița verii.

„Gardul vechi al bunicuței
De ieri s-a împodobit
Cu umbreluțe colorate,
-Oare, vine ploaia, frate?
-Bine ar fi, zice un mac,
Ce sta în soare buimac.
-Soarele mă arde tare,
Plânge o gladiolă mare.
De-am ruga-o pe zorea
Să ne de-a o umbreluță,
Am putea să ne ferim,
Zice -atunci o părăluță.
Vântul auzi cuvântul
Părăluței și atunci
Fiecare-n zbor primiră
O umbrelă mov cu dungi.”
Iar pisica din ogradă
Se trezi pe bot cu una:
-Mi-ai, eu n-am cerut niciuna!” (Elena Voichița Toma)

Florile din grădina bunicii, devin protagonistele principale ale unei scenete se și antrenează în diferite conversații, își exprimă opiniile iar la final sunt fericite să primească, din partea vântului, „umbreluțe mov cu dungi”.

În versurile poeziei „Regina nopții” tonul liric devine suav și melancolic. Este momentul instaurării liniștii de dinaintea înserării, al magiei dominate de parfumul florii regină a nopții, frumusețea momentului insinuându-se în poezie prin intermediul unor imagini vizuale și auditive sugestive și grațioase.

„Soarele se-ascunde-n zare,
Peste tot e înserare
Și pe cer luna apare.
Florile din grădiniță
Și-au deschis a lor petale,
Gândăceii s-au culcat,
Făcându-și din petale pat.
Doar regina-nopții-n salbe
Își prinde straiele albe.
Din potirul ei presară
Parfum de vrajă înspre seară
Și domnește peste toate,
Mai ales în miez de noapte.” (Elena Voichița Toma)

În concluzie, cele trei poeme alcătuiesc un triptic literar coerent, în care vara este sursa de inspirație pentru un liric și fermecat decor, unde entitățile din lumea vegetală se transformă în inocente și sincere partenere de dialog, interacționează între ele și fac un ingenios schimb de replici.

Scriitoarea Elena Voichița Toma reușește, așadar, să ne impresioneze prin stilul concis și muzical al poeziilor sale. Sunt poezii concentrate pe detalii, pe imagini ce se disting cu ușurință dar și pe secvențe vizuale ori auditive abundente care îi ajută pe micii cititori să devină părtași la frumusețea naturii, descoperind că florile nu sunt doar simple elemente decorative, ci ajung, prin intermediul personificărilor, personaje diafane, care își exprimă emoțiile, au așteptări, dorințe și încearcă să adapteaze ritmului surprizător și armonios al naturii înconjurătoare.

Liliana Moldovan

by

Referinţă Bibliografică

Inocența anotimpului estival reflectată în poeziile Elenei Viochița Toma/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 17 iulie 2026