Când ai insomnii, trezeşte-l şi pe celălalt din tine – ca să ai companie.
***
Se zice că somnul – cel care alternează cu starea de veghe – e pregătirea graduală pentru trecerea la implacabilul „somn de veci”. Eu, avându-mi mereu somnul întrerupt de insomnii, sper la o eventuală amânare a trecerii dincolo, ca să-mi recuperez exerciţiul pregătitor.
***
Insomniile limitează câmpul viselor şi-l extind pe cel al visurilor.
***
Insomnia ne intermediază întâlnirea cu “sfetnicul” nopţii.
***
“Somnul raţiunii” e un paradox al stării de veghe.
***
Visele sunt o expresie a vieţii personale. Visezi după cum trăieşti: frumos, urât, sau cu interferenţa celor două stări.
***
A-ţi “trăi viaţa” e o condiţie a stării de veghe. Asta înseamnă că trebuie să ne limităm cu stricteţe somnul, ca să nu ne…”dormim viaţa”.
***
Nu-ţi impune să dormi, ca să uiţi că trăieşti. Asta nu-ţi schimbă cu nimic condiţia de nefericit. Mai bine rămâi treaz şi caută soluţii de îmblânzire a stării de nefericire.