M-am agățat de raza unei stele
cu gândul către spațiul infinit,
din inimă, un sentiment de pace
către oriunde l-am simțit pornit.
Interferând, în drumurile sale,
cu alte sentimente neostile,
în oază ni s-ar transforma planeta,
n-ar mai zbura, prin aer, proiectile.
Când omul împăcat cu sine însuși este
și nu dorește răul nimănui,
interferența lucrurilor bune
ar reuși să pună armele în cui.
Dar cine dintre cei ce stăpânesc azi lumea
ar renunța pentru iubirea aproapelui la bani
și nu i-ar folosi pentru-narmare, ci pentru pace,
ca toți să fie prieteni buni și nu dușmani?
Retorică-ntrebarea n-ar mai fi
dac-am privi natura cum creează
și păsările, prin ciripitul lor nevinovat,
în simfonie, constructiv, interferează.
5 aprilie 2024,:Georgeta TUDOR
by