Eu: Dacă nu vă deranjez, îmi puteţi răspunde la câteva întrebări?

Eu cealaltă: Să fie numai câteva.

Eu: Cine sunteţi şi de unde veniţi?

Eu cealaltă: Mă gândeam eu la aşa ceva.Următoarea!

Eu: Care sunt pasiunile dumneavoastră?

Eu cealaltă: Cine mai ştie? Nu demult eram pasionată de cântec, dar nu mai are cine-l cânta, apoi m-am îndrăgostit de lectură, dar e prea mult de citit şi încurc genurile. Nu mai spun că de câtva timp, înţepenesc în faţa tablourilor, desluşind idei pe care alţii le încâlcesc fără prea mult efort, neştiind nici ei ceea ce fac şi pentru cine anume.

Eu: Când aţi fost ultima dată într-o pădure înverzită?

Eu cealaltă:Într-un timp al altei vârste, când alergam după fluturii albi şi umblam desculţ prin iarba exagerat de verde şi moale.

Eu: Ce vă opreşte să nu mai faceţi aşa ceva, acum?

Eu cealaltă: Poate geamul opac al ferestrei din lemn învechit, poate suspinele după alţi fluturi, poate drumul şters al gărgăriţelor roşii şi bosumflate, poate adierea de vânt uitată în amintiri, poate eu abătută şi copleşită de multe, poate nevrerea, neputinţa ori platitudinea, poate trecerea prin timp prea repede, poate…

Eu: Nu vreţi să mergem amândouă la izvor?

Eu cealaltă: Aş merge numai dacă înhămăm caii albaştri la căruţa de lemn alb.

Eu: Sigur, aşa va fi. Luăm cănile de lut?

Eu cealaltă: Apa de la acest izvor numai din cană de lut se bea, draga mea, sper că nu ai uitat.

Eu: Nu, am verificat şi eu, te-ai supărat?

Eu cealaltă: Pe tine, nu. Să luăm şi scăunelele cu trei picioare, căci la izvor vom sta mai mult. În faţa noastră ne va arăta lanul cu maci albi, ce înseamnă puritatea şi eleganţa unei flori. Vom avea spectacol ca pe vremuri.

Eu: Oare? Ca pe vremuri?

Eu cealaltă: Dacă vom închide ochii, da, aşa va fi.

Eu: Eu nu cred că amintirea este aşa un fel de trandafir din aceeaşi tulpină cu realitatea, dar fără spini.

Eu cealaltă: Eu, da, dar cu spini.Uite dragă, ceea ce a fost frumos petrecut odată, are amintirea la fel.

Eu: De acord.

Eu cealaltă: Mai ai întrebări?

Eu: Te-ai plictisit?

Eu cealaltă: Într-un fel, când este vorba de banalităţi. Mă uit la pendulă şi-mi arată o oră şi cu cât mă uit mai des, cu atât par mai îngrijorată.

Eu: De ce?

Eu cealaltă: Preţuirea unei clipe este valoarea ei şi gata, că devii iscoditoare.

Eu: Ce faci în aceste zile?

Eu cealaltă: Mă pregătesc ca toată lumea creştină, pentru ,,Înviere”.

Eu: Cum?

Eu cealaltă: Aşa cum o ştiu a face de atâta timp. Astăzi este Miercurea cea Mare şi ,, este întunecată de târgul lui Iuda şi de hotărârea cărturarilor şi fariseilor de a ucide pe Domnul, precum o spune limpede troparul Ceasului VI din această zi: „Astăzi s-a adunat soborul cel viclean şi a gândit asupra Ta cele deşarte; astăzi Iuda, pentru tocmeala ce a făcut, şi-a arvunit spânzurăre; iar Caiafa şi nevrând a mărturisit ca unul pentru toţi a luat patima cea de bună voie, Izbăvitorul nostru…“.

Pentru fapta atât de josnică a ucenicului şi a poporului iudeu, care s-a lepădat de Mesia Cel atât de mult aşteptat, Biserica se va îndolia în toate miercurile din curgerea anului cu post şi cu întristare. Căci păcatul vânzarii şi lepădării de Stăpânul nu s-a consumat cu moartea lui Iuda, ci se continua peste veacuri şi apăsa cu aceeaşi greutate şi asupra creştinilor. Fiindcă şi aceştia, ca şi poporul evreiesc, după ce s-au învrednicit de darurile cele mari ale Stăpânului: răscumpărarea, înfierea, cinstea de ucenic, târguiesc pe Domnul pe bani şi pe un preţ de nimic, adică pe grijile cele zadarnice ale veacului de acum.”

Ai reţinut?

Eu: Mulţumesc pentru efort!

Eu cealaltă: Să ne bucurăm de revederea noastră şi mai ales pentru ,,Înviere”!

Răstignirea Domnului Iisus Hristos

Icoana pe lemn de Lilioara Macovei

by

Referinţă Bibliografică

INTERVIUL DIN MIERCUREA MARE – LILIOARA MACOVEI/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 9 aprilie 2015