Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Într-o lume sumbră…Viața animalelor și povestea luptei lor perpetue pentru supraviețuire. „De la răsărit până la apus”.

Într-o lume sumbră…Viața animalelor și povestea luptei lor perpetue pentru supraviețuire. „De la răsărit până la apus”.

Câinii vagabonzi sunt condamnaţi la o existenţă mizeră printre ruine,
insule gigantice de gunoaie.
Oamenii au rămas la fel de nepăsători
de mediul înconjurător; dezinteresaţi
de a construi o formă de solidaritate
şi supravieţuire armonioasă cu tot ce îi înconjoară.

Îndepărtaţi de poruncile lui Dumnezeu, lunecă
în mijlocul singurătăţii ca o revărsare neagră a nervilor
într-o lume sumbră şi n-au cum să vadă
sinceritatea din ochii animalelor abandonate.

Niciun adevăr nu e mai mişcător ca cel lăuntric al animalelor.
Ele nu destăiunuie nimic, sunt necuvântătoare,
dar devotamentul lor e capabil să topească aerul polar,
să cânte mugurul în inima ierbii.
Şi animalele iubesc, sunt gata de a-şi oferi iubirea
până la sacrificiu.

Gândiţi-vă ce înseamnă un suflet de animal cu zâmbetul larg
printre nepăsarea noastră;
se zvârcoleşte invocând un dram de afecţiune pentru supravieţuire.

Câinii vagabonzi nu au avut niciodată o soartă bună;
istoviţi de căutări afectuoase, mor la căpătâiul unei pietre.
Acolo îşi unesc trupul cu pământul,
acolo se uneşte sufletul cu cerul,
sfârşeşte lumina mocnind în tăciuni.

O iubire chemată şi neauzită îi transformă într-un chin viu
până la marele gol
unde pustiul este o linişte grea cu gura plină de moarte.

Se mai rupe o piatră din munte,
mai creşte pământul cu o inimă frântă de tristeţi,
mai cade un anotimp în fundul pământului şi nu mai poate fi găsit niciodată.

Urmăm celelalte suflete care ne-au chemat
şi nu le-am auzit din nepăsare; nu ne-am potrivit
sufletul cu gândul.
Suntem condamnaţi să căutăm suflete imaginare
pe care nu le-am putut auzi,
şi parcă toate sunt de lemn şi răbufnesc în ecouri sparte pretutindeni.

Motto-ul meu: Să hrăneşti un câine fără stăpân
Nu va schimba lumea
Dar va schimba lumea
Acelui câine.

din cartea – Cuvântul deschide gândul omului, publicată de Editura Sfântul Ierarh Nicolae – 2019
Camelia Opriţa

Facebooktwitterby feather

Despre OPRITA Camelia

Fișă de autor - De ce scriu pentru copii? Vedeți și dumneavoastră, la noi în țară nu mai râde nimeni, toată lumea umblă cu capul în jos de parcă ar fi pierdut o monedă de aur și o caută cu disperare. Trei sunt lucrurile la care oamenii se pricep cel mai bine: Lingușire, trădare și singurătate. În copilărie, soarta mea era strâns legată de biblioteca din casa părinților mei. Ca adultă, de fiecare dată când intram în casa cuiva, ochii mei căutau frenetic biblioteci, rafturi cu cărți sau chiar măsuțe de cafea unde cărți, reviste și ziare stăteau în liniște, ca și cum mă așteptau; Cartea, de ţi-e foame, te hrăneşte și setea ţi-o domoleşte, Toate cărțile au multe poveşti ce te minună. Însă copilul de astăzi spune că sunt o mare, mare minciună. Camelia Oprita - Scriitoare, autoare română de limbă română și italiană. Colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară și străinătate, semnând și antologii literare pentru copii. -Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Alternanțe, Boema ( lumea copiilor) Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Romania literara, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău) Revista „Viața noastră” Bârlad, Revista Țara de Sus ș.a.m.d. Cărți publicate: Cuvântul deschide gândul omului, Bună dimineața, Camelia, Povestea stelelor ( Ion Creangă este basmul românesc în care copilăria nu se termină niciodată. )