12 decembrie 2023…! Aceasta-i ziua-n care pământul greu a acoperit pentru veșnicie pe cel ce-a fost profesorul Doru Păcuraru, prietenul tuturor oamenilor cumsecade, însuși fiind cel mai cumsecade om din lume. De azi parcă nici eu nu mai sunt cum eram, parcă-s mai mic, mai trist, mai bolnav și mai revoltat că în jurul meu cad răpuși de moartea urâtă și-ngrozitoare cei ce-ncep de un timp să mă lase mai singur, unul după altul…! Cum de are atât loc lutul flămând ca să poată cuprinde omenirea întreagă, să muște din ea ca din pâine caldă de la întemeierea lumii, necontenit? De ce nu are și el gură și inimă ca să se sature și să-i fie milă, de ce nu are și el copii și mamă și prieteni…, el pământul obez, făcut să-i fie groapă omenirii și frate morții?!
Suntem iedere agățate de ziduri…! Frunzele lor sunt ca niște altare la care urcă ruga și jertfa – către ele urcă sevele pământului de la rădăcină până la ultima celulă din vârf. Așa e omul…! Ca iedera agățată de zidul de care nu se mai desface până când se usucă ea ori se năruie zidul…!
Ca frunzele iederei sunt inimile oamenilor, ca sevele supte din pământ de iederă sunt zilele omului, ca rădăcinile iederei sunt destinele omului, ca vrejurile iederei sunt brațele omului…!
Se scurg în anotimpul confuz de azi, nici toamnă, nici iarnă, zilele de final de an, iar odată cu ele zilele ieșirii din timp, triste și cutremurător de regretabile ale unor doi prieteni din partea cărora nu mă așteptam să fure startul: interpretul Florin Apostol și profesorul Doru Păcuraru…!
Nu mă așteptam de la ei nici să mă întoarcă de pe drumul resemnării după ce începusem să mă familiarizez cu moartea, de vreme ce de la pandemie încoace faptul zilnic al lumii este acoperit de știrile morții. Mă gândisem atât de mult la moarte încât, paradoxal, ea începuse să însemne pentru mine trăirea momentului fără să mă mai impresioneze, căci se încadra în faptul repetabil și ordinea justă a vieții.
Devenise rutină căderea mea pe gânduri aducându-mi aminte, pe un desfășurător zilnic, de moarte (a părinților mei, a fraților mei, a prietenilor mei, a apropiaților, a oamenilor cumsecade a căror plecare am regretat-o, a bolnavilor, a eroilor, a ostatecilor, a teroriștilor, a copiilor, a bătrânilor, a victimelor, a asasinilor, a mea…), părea că moartea e star, detestata noastră, așteptata noastră, izgonita noastră, chemata noastră, mireasă neagră, bestie a măcelului și înger al întunericului…! Și mă legasem de moarte cu gândul, ca și cum aș fi stat la gura unei prăpăstii cu o secundă înainte să mă arunc singur în gol, de frică, primejdia voluntară ca ultima încercare de scăpare fiind preferată morții sigure ce-ți suflă în ceafă.
De câte ori am fost și am stat la căpătâiul celui plecat dintre noi, într-un ultim rămas bun de la capela mortuară umplută de flori, de oameni și lumânări aprinse, înghețată și sinistră, din Buhuși, simțeam fără să înțeleg de ce, că nu pot să mai spun niciun cuvânt. Nici chiar soției sale, Ana, n-am putut să-i rostesc o silabă, n-am auzit-o, nu i-am răspuns nimic, deși ea s-a apropiat de mine și mi-a spus ceva. Nu mă simt vinovat de impolitețe, vinovată a fost întâmplarea că eu trăiam atunci într-o lume în care nu existau cuvinte…! Cred că nici acum nu aș putea vorbi cu ea despre Doru Păcuraru, doar să scriu pot. Am mai scris și poate că voi mai scrie. Însă pentru acum nu mi-au mai rămas decât trei cuvinte: Adio, drag prieten…!
(Aurel V. Zgheran)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..