INTRE CER ȘI PĂMÂNT
Suntem fire de gând între glie și cer
praf de viață stingher rătăcit pe pământ,
început și sfârșit pe un pat de mormânt,
din iubire născuți cu prezent efemer.
Fără noi ar fi gol într-un rai anonim
cenușiu peste tot,cer abastru n-ar fi,
am lipsi amândoi fie noapte sau zi
ai chema în zadar,n-am de unde să vin.
Vântu-o bate nebun prin pădure plângând
ploi din cer vor uda brazde fără de rod,
dintr-un clopot stingher va suna un prohod
cu ecoul pe val în sclipiri alergând.
Între cer și pământ rătăcim amândoi,
tu o boare de crin într-un crâng adormit,
eu durerea de dor peste timp risipit
de-o suflare de vânt și cu lacrimi din ploi…